Vampiri si mituri

Isteria Twilight Saga

Filmul Twilight, este ecranizarea cartii autoarei americane Stephanie Meyer, in regia lui David Slade. Ecranizarea primelor 2 parti ale cartii a adus incasari uriase si isterie in masa in special in randul adolescentilor din intreaga lume. S-au creat fan cluburi, conventii mai ceva ca la Razboiul Stelelor, multi au intrat in delir mistic si multi au ramas aproape catatonici visand la creaturile noptii sperand ca acestia sa existe. Citeam pe internet comentarii din partea fanilor twilight care s-au trezit peste noapte cu intrebari legate de “ cum sa devi vampir”, discutii aprinse in contradictoriu legate de varcolaci si vampiri, majoritatea fiind intr-un intuneric total despre miturile legate de aceste creaturi.

Vampirul este unul dintre cele mai vechi mituri populare, cu nenumarate legaturi cu alte legende si superstitii. In acelasi timp imaginea este interconectata cu o multitudine de perversiuni. Este vorba despre un mit universal deoarece nu este specific pentru nici o traditie culturala. Toate acestea ar indica existenta unei reprezentari psihice a mitului, necesare proiectiei si diseminarii, o reprezentare care a existat din cele mai indepartate timpuri si care poate fi considerata ca fiind una din cele mai arhaice imagini pe care le cunoastem.
O simpla privire aruncata variatelor mitologii celor din trecut poate releva tendintele vampirice ale multora din zeii creati de om. Putem gasi toate acestea in legendele si mitologiile grecilor si romanilor, ca si in restul Europei, Asia si in unele parti din Africa. Toti acesti zei erau dedicati bautului si suptului sangelui. In mod similar intalnim un intreg grup de zeitati in lamaismul tibetan, (Vajra,) care beau sange pentru a obtine controlul asupra vietii si mortii. Intr-una din cele mai vechi povesti pastrate, legenda lui Ghilgames, erou al unei povestiri babiloniene, tema vampirului apare deja cu caracteristicile descrise intr-o maniera atat de precisa incat pare sa fie identica cu cea a acelor vampiri din evul mediu si din timpurile mai apropiate prezentului. Ca mai veche descriere a unui vampir apare pe un vas preistoric asirian. Imaginea arata un om copuland cu un vampir fara cap. In Mexico pre-columbian vampirii apar sub numele de "sihuateteo", este vorba despre femei care au murit la nasterea copiilor. Vampirul chinez, Ching Shih, frecvent citat in povestile dinastiei T'ang, isi are originile intr-un trecut mai indepartat si are o asemanare mult mai mare cu corespondentul sau Occidental. Este foarte posibil ca mitul vampirului sa fi venit in Europa Occidentala prin India, via Turcia si Balcani.

Vampirii in mitologia romaneasca

De cele mai multe ori, in traditiile populare romanesti, vampirii sunt identificati cu strigoii morti, ce vin si sug sangele celor vii in timp ce acestia dorm. Pentru că nu se stie sigur niciodata despre niciun om, in momentul cand este inmormantat, dacă va fi sau nu strigoi, in unele zone se pune mortului cate un bob de lamaie in fiecare nara, “ca sa nu mai poata răsufla”, in urechi, in ochi si in gura. Mai demult, cadavrele erau exhumate la trei pana la sapte ani dupa inmormantare si, daca descompunerea lor nu era completa, li se introducea o teapa in inima (teapa se confectiona din lemn de trandafir salbatic sau din frasin, in alte parti din fier rosu).

Ca sa piara in sfarsit strigoiul, cei ce l-au dezgropat trebuie să ii infiga tepusa in inima (sau in buric); sau, despicand “mortul incă viu” să ii scoată inima din piept ca să fie arsa pe cărbuni(. Un alt obicei era ca dupa ce inima era arsa sa fie amestecata cu apa sfintita si bauta de familia raposatului pentru a crea o bariera intre ei si mortul viu) Daca strigoiul-vampir ramane nedescoperit timp de sapte ani, dupa ce ucide in voie mai ales copiii neamului sau, apoi alti oameni, el poate sa plece intr-o alta tara sau intr-un loc unde se vorbeste alta limba si sa devina iarasi fiinta omeneasca, sa se casatoreasca si sa faca copii care, după moarte, devin strigoi-vampiri.

Primii vampiri
Cele mai vechi legende despre vampiri s-au pastrat de patru mii de ani si vin de la asirienii si babilonienii din Mesopotamia. Acestia se temeau de Lamastu, o zeita demonica ce vina oameni. In legendele asiriene, Lamastu (in traducere, „cea care sterge”), fiica zeului Anu, se furisa noaptea in casele oamenilor, fura sau ucidea bebelusii in leagane sau chiar in pantecele mamei, vana si adulti, sugea sangele barbatilor tineri, provocand boli, sterilitate si cosmaruri. Deseori, Lamastu este descrisa cu aripi si gheare de pasare, iar uneori – cu cap de leu. Pentru a se proteja de aceasta, femeile insarcinate purtau amulete cu Pazuzu, un alt zeu rau, care a infrant-o candva pe Lamastu.

Lilith este o fiinta care, desi mentionata foarte vag in Biblie, ea isi găseste totusi un loc mai bine definit in unele texte apocrife evreiesti.Desi putini stiu de existenţa ei, Lilith a fost prima sotie a lui Adam, dar care a refuzat sa i se supuna si a dorit sa aibe drepturi egale cu cele ale bărbatului. Izgonita pentru această nesupunere ea s-ar fi retras intr-o padure, un loc blestemat. In Isaia, 34, 14 putem citi următoarele cuvinte: „Fiarele din pustie se vor Intalni acolo cu cainii salbatici, si i tapii prosi se vor chema unii pe aiii. Acolo isi va avea locuinta naluca noptii, si isi va gasi loc de odihna.”

Transformata in vampir, Lilith le suge sangele gravidelor

Aceasta naluca a noptii nu este nimeni altcineva decat Lilith care va atrage catre dansa toti demonii si toate intruchiparile pacatului. Izgonita din gratia Domnului, ramasa fara sot sau posibilitatea de a avea copii, Lilith devine vampir, ademenind bărbatii prin frumusetea ei asemenea unui Sccubus, culcandu-se cu ei, sugand sangele femeilor gravide, provocand moartea copiilor sau chiar uciderea de bebelusi. Placerea ei de a ucide s-ar fi transformat insa mai tarziu intr-o nevoie.

Porfirie

O maladie genetica ereditara a sangelui, foarte rara, denumita porfirie, ii face pe oameni sa semene cu infricosatorii vampiri. In lume exista numai cateva sute de cazuri de astfel de imbolnaviri. In formele extrem de grave ale maladiei, celor atinsi de ea le cresc incisivii. Un leac care ii ajuta sa supravietuiasca sunt transfuziile de sange( sange de vaca). Unii cercetatori considera ca, de fapt, legendarul Dracula nu ar fi fost nici el altceva decat un suferind de porfirie, mai ales ca manifestarile bolii se potrivesc ipostazelor in care a fost infatisat contele transilvan: paloare cadaverica, teama de a iesi in vazul lumii, crize puternice sau chiar reactii adverse la usturoi, pierderea coerentei in gandire etc . "Cunoscuta si sub denumirea de "boala vampirilor", porfiria apare in tratatele de medicina doar la capitolul boli genetice incurabile. Numele bolii provine din termenul grecesc "por-phyros", adica rosu-purpuriu, si se refera la substanta rosiatica din sangele si urina unui bolnav care sufera de aceasta maladie. Se crede ca "ucigasul" e porfirinul, un compus chimic organic care apare in toate celulele vii, atat vegetale, cat si animale. Pe scurt, porfirinul fixeaza fierul in globulele rosii din sange. Daca el se acumuleaza in organism, fara a ajuta la producerea globulelor rosii, se declanseaza boala.
In cazul bolnavilor care sufera de porfirie, se remarca tulburari de metabolism datorita supraproductiei si acumularii de porfirin in organism. Pana in prezent, se cunosc cel putin opt tipuri de boli grupate sub denumirea de porfirie. Manifestarile bolii sunt extrem de violente si, uneori, atipice. Unii pacienti se plang ca nu suporta lumina zilei si ca soarele le arde pielea.( de aici ideea ca vampirii nu pot iesi la lumina soarelui) Altor bolnavi le cresc incisivii ( caninii vampirilor) sau le apar pe corp tot soiul de pete. Din aceasta cauza, ei pot avea tulburari depresive care amplifica dorinta de singuratate si frica de a iesi in vazul lumii.
Anemia, specifica bolnavilor de porfirie, face ca fata bolnavului sa devina foarte palida. Starea ca de coma cauzata de unele atacuri ale bolii poate dura aproape o saptamana. Cand isi revine, bolnavul arata de parca abia s-ar fi trezit din morti.( medicina timpurilor trecute nu identifica starile de coma si de aceea multi erau inmormantati si de aici trezirea din morti, statul in sicriu ) Transfuziile de sange ii ajuta uneori pe pacienti sa se simta mai bine. Din aceasta cauza, se crede ca porfiria este boala care ar fi dat nastere legendelor cu vampiri. In unele studii de caz din secolul al XIX-lea, perioada cand s-au facut primele investigatii medicale privind porfiria, medicii au raportat ca bolnavii in stare grava ar fi incercat sa bea sange in timpul crizelor, sperand sa-si potoleasca astfel durerile abdominale.( pierderea corentei in gandire ii faceau sa atace alti oameni)
In cazurile foarte grave, ii determina pe bolnavi sa iasa din casa numai noaptea, pentru a se feri de razele soarelui. In medicina populara, usturoiul are proprietati curative pentru improspatarea sangelui. In cazul bolnavilor de porfirie, consumul de usturoi nu ajuta la intarirea organismului, ci agraveaza manifestarile bolii. Potrivit unui studiu facut de doctorul canadian Michael Moss, seful Departamentului de patologie de la Universitatea Dalhousie din Halifax, pacientii cu forme severe de porfirie aduc a vampiri. "In cazurile cele mai grave, dintii lor si oasele devin fluorescente. Multi dintre pa-cientii mei cu porfiria au avut reactii adverse la usturoi", a subliniat medicul.

O alta radacina fizica probabila a credintei in vampiri poate fi catalepsia, o boala ciudata, asociata cu epilepsia, schizofrenia si altele care afecteaza sistemul nervos central. In timpul unei crizei de catalepsie, omul pur si simplu ingheata: muschii ii devin rigizi, trupul i se raceste, iar bataile inimii si respiratia ii incetinesc. Un suferind de catalepsie acuta poate fi confundat cu un cadavru. Astazi, medicii dispun de cunostintele si instrumentele necesare ca sa determine daca un om este viu sau mort, dar in trecut oamenii se bazau doar pe aparente. Despre imbalsamare nici nu se stia pe atunci, asa ca oricine parea sa fie mort era inhumat deodata. O criza de catalepsie poate dura mai multe ore sau chiar zile in sir. De aceea, unii „morti” isi reveneau in mormint si, daca groapa nu era prea adinca, reuseau sa iasa si sa se intoarca acasa.

Si procesul de descompunere a cadavrelor poate sa sugereze credinta oamenilor in vampiri. Faptul ca unghiile si parul mortilor continua sa creasca, iar gazele din corp devin expansibile, sporind volumul abdomenului, ca si cum defunctul ar fi mincat, da unele impresii de viata. Iar infigand o tepusa intr-un asemenea cadavru, acesta ar putea sa erupa, eliberand tot felul de fluide, fapt prin care generatiile de altadata ar fi inteles ca mortul s-a hranit cu oameni vii.

Surse: wikipedia