Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America precolumbiana. S-a ridicat pe inaltimile din Peru in jurul anului 1200.
In secolul 12, enigmatica populatie ce-si spunea Inca (Fii Soarelui) cucerea un vast teritoriul in nordul si vestul Americii de Sud (Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina si Cile), venind de undeva din zona meridionala a continentului. La fel de razboinici si necrutatori ca aztecii, incasii au supus nu mai putin de 500 de alte etnii amerindiene. Nu s-au impus prin cultura (nu cunosteau nici o scriere), ci printr-o temeinica, chiar spartana organizare social-legislativa. Dar, mai presus de toate cunosteau tehnica de construire a drumurilor pavate si a cetatilor-fortarete (inclusiv in jungla) menite sa reziste vesnic in fata oricaui inamic.
Incaşii aveau trei mituri ale originii. In unul din ele Ticei Viracocha din Colina de las Ventanas in Pacaritambo si-a trimis cei patru fii si cele patru fiice sa ridice un sat. Pe drum s-a nascut Sinchi Roca sii acesta i-a îndrumat spre Valea Cuzco unde si-au fondat noul oras. Manco a devenit liderul lor fiind cunoscut ca Manco Capac.
In alt mit, zeul Soare Inti le-a poruncit lui Manco Capac si Mama Ocllo sa se ridice din adancurile Lacului Titicaca si sa gaseasca orasul Cuzco.Ei cu mers prin pesteri subterane pana au găsit Cuzco fondand aici Hurin Cuzco , prima dinastie a Regatului din Cuzco.
In cel de al treilea mit al originilor un zeu incas al Soarelui i-a spus sotiei lui ca era singur. Aceasta i-a propus să creeze o civilizatie care sa il venereze si sa ii tina companie. Zeul a primit acest sfat ca o idee inteleapta si l-a pus in aplicare si astfel s-au nascut incasii din Lacul Cazco si au populat Anzii si si-au venerat zeul.
Capitala incasilor, Cuzco, era arhitectural comparabila cu Roma cezarilor. Dar la numai 130 de kilometri de Cuzco, printre crestele andine, se afla cetatea Machu Pichu. Gasita abia in 1911, aceasta citadela a fost conceputa ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate si totul a fost durat in patra: terase, fotificatii, palate regale, locuinte simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, caramizi, piete si un sofisticat sistem de parcele agricole pentru cultura principala, porumbul. Totul se incadreaza intr-un plan urbanistic aparent "intortocheat", menit sa deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural impresionant si abia fotografiile facute din avion i-au pus in evidenta toate insusirile.
Ruinele oraşului Machu Picchu, redescoperite în 1911 de catre arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase si enigmatice locatii stravechi din lume.In timp ce incasii in mod sigur foloseau varful muntelui (2761,50 m inaltime), ridicand sute de structuri de piatra incepand cu anii 1400, legendele si miturile indicau faptul că Machu Picchu (insemnand "vechiul pisc" in limba Quechua), adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incasii l-au transformat intr-un mic (5 mile patrate), dar extraordinar oras.
Invizibil de dedesubt si complet natural limitat, inconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrani populaţia, si irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incasi ca un oras ceremonial secret.
Incaşii venerau mortii, stramosii, eroii ce creasera cultura, regii pe care ii priveau ca pe divinităti, natura si anotimpurile sale. Venerarea naturii si a anotimpurilor sugereaza ca pentru ei timpul si spatiul erau sacre, si prin urmare calendarul era religios si fiecare luna avea propriul festival. Cel mai important cult apartinea lui Inti zeul soarelui care a creat pamantul si omul cu razele sale. Cea mai importanta festivitate ii era dedicată lui Inti si era numita Intip Raimi. Aceasta ampla ceremonie, cu costume spendide si ofrande si decoratii din aur si argint, era deschisa de imparatul incas si familia sa. Dupa deschiderea festivitatii imparatul se inchina soarelui si bea “chicha”(o bautură halucinogena) impreuna cu familia sa, apoi conducea ceremonia, urmat de toata lumea in templul soarelui, unde familia imperială dadea ca ofrande zeului vase pretioase. Dupa aceasta se recitau rugaciuni si se sacrificau lame. Ceremonia se incheia cu un festin.
Un alt cult important era cel inchinat lui Pachama care era considerata mama Pamantului. Wirachocha era un alt zeu important, si desi unii explica importanta sa datorita influientei crestine, altii emfazeaza importanta sa ca erou al culturii si ca zeu creator spunand ca numele sau era „Con Ticci Wiracocha-pachaya” care inseamna Dumnezeul si Mentorul lumii.
Ei concepeau lumea ca fiind compusa din trei aspecte. In reprezentarea cosmosului, foloseau trei cuvinte: „Uku Pacha” (trecutul si interiorul Pamantului), „Kay Pacha” (prezentul si spatiul terestru), „Hanan Pacha” (viitorul si vazduhul). Aceste lumi sunt reprezentate ca cercuri cocentrice. Fiecare din aceste lumi sunt locuite de fiinte spirituale. Deoarece trecutul, prezentul si viitorul nu sunt percepute ca o structură liniara, oamenii pot accesa cele trei dimensiuni. Practicau ofrande si sacrificii in fiecare zi. Totusi, sacrificiile animale si omenesti erau numai la ocazii speciale, precum incoronarea regelui incas, cand 200 de copii erau ucisi, sau in timpuri de criza ( foametea sau epidemiile) . Astfel de situatii critice erau considerate aprope tot timpul un rezultat al neascultării lui „Taboos” si era necesara confesiunea pacatelor. Confesandu-se preveneau sau amanau dezastrele publice si personale. La inceput aceste confesiuni erau făcute publice, devenind secrete dupa ceva timp.
Surse: Wikipedia, google pics
In secolul 12, enigmatica populatie ce-si spunea Inca (Fii Soarelui) cucerea un vast teritoriul in nordul si vestul Americii de Sud (Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina si Cile), venind de undeva din zona meridionala a continentului. La fel de razboinici si necrutatori ca aztecii, incasii au supus nu mai putin de 500 de alte etnii amerindiene. Nu s-au impus prin cultura (nu cunosteau nici o scriere), ci printr-o temeinica, chiar spartana organizare social-legislativa. Dar, mai presus de toate cunosteau tehnica de construire a drumurilor pavate si a cetatilor-fortarete (inclusiv in jungla) menite sa reziste vesnic in fata oricaui inamic.
Incaşii aveau trei mituri ale originii. In unul din ele Ticei Viracocha din Colina de las Ventanas in Pacaritambo si-a trimis cei patru fii si cele patru fiice sa ridice un sat. Pe drum s-a nascut Sinchi Roca sii acesta i-a îndrumat spre Valea Cuzco unde si-au fondat noul oras. Manco a devenit liderul lor fiind cunoscut ca Manco Capac.
In alt mit, zeul Soare Inti le-a poruncit lui Manco Capac si Mama Ocllo sa se ridice din adancurile Lacului Titicaca si sa gaseasca orasul Cuzco.Ei cu mers prin pesteri subterane pana au găsit Cuzco fondand aici Hurin Cuzco , prima dinastie a Regatului din Cuzco.
In cel de al treilea mit al originilor un zeu incas al Soarelui i-a spus sotiei lui ca era singur. Aceasta i-a propus să creeze o civilizatie care sa il venereze si sa ii tina companie. Zeul a primit acest sfat ca o idee inteleapta si l-a pus in aplicare si astfel s-au nascut incasii din Lacul Cazco si au populat Anzii si si-au venerat zeul.
Capitala incasilor, Cuzco, era arhitectural comparabila cu Roma cezarilor. Dar la numai 130 de kilometri de Cuzco, printre crestele andine, se afla cetatea Machu Pichu. Gasita abia in 1911, aceasta citadela a fost conceputa ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate si totul a fost durat in patra: terase, fotificatii, palate regale, locuinte simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, caramizi, piete si un sofisticat sistem de parcele agricole pentru cultura principala, porumbul. Totul se incadreaza intr-un plan urbanistic aparent "intortocheat", menit sa deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural impresionant si abia fotografiile facute din avion i-au pus in evidenta toate insusirile.
Ruinele oraşului Machu Picchu, redescoperite în 1911 de catre arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase si enigmatice locatii stravechi din lume.In timp ce incasii in mod sigur foloseau varful muntelui (2761,50 m inaltime), ridicand sute de structuri de piatra incepand cu anii 1400, legendele si miturile indicau faptul că Machu Picchu (insemnand "vechiul pisc" in limba Quechua), adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incasii l-au transformat intr-un mic (5 mile patrate), dar extraordinar oras.
Invizibil de dedesubt si complet natural limitat, inconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrani populaţia, si irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incasi ca un oras ceremonial secret.
Incaşii venerau mortii, stramosii, eroii ce creasera cultura, regii pe care ii priveau ca pe divinităti, natura si anotimpurile sale. Venerarea naturii si a anotimpurilor sugereaza ca pentru ei timpul si spatiul erau sacre, si prin urmare calendarul era religios si fiecare luna avea propriul festival. Cel mai important cult apartinea lui Inti zeul soarelui care a creat pamantul si omul cu razele sale. Cea mai importanta festivitate ii era dedicată lui Inti si era numita Intip Raimi. Aceasta ampla ceremonie, cu costume spendide si ofrande si decoratii din aur si argint, era deschisa de imparatul incas si familia sa. Dupa deschiderea festivitatii imparatul se inchina soarelui si bea “chicha”(o bautură halucinogena) impreuna cu familia sa, apoi conducea ceremonia, urmat de toata lumea in templul soarelui, unde familia imperială dadea ca ofrande zeului vase pretioase. Dupa aceasta se recitau rugaciuni si se sacrificau lame. Ceremonia se incheia cu un festin.
Un alt cult important era cel inchinat lui Pachama care era considerata mama Pamantului. Wirachocha era un alt zeu important, si desi unii explica importanta sa datorita influientei crestine, altii emfazeaza importanta sa ca erou al culturii si ca zeu creator spunand ca numele sau era „Con Ticci Wiracocha-pachaya” care inseamna Dumnezeul si Mentorul lumii.
Ei concepeau lumea ca fiind compusa din trei aspecte. In reprezentarea cosmosului, foloseau trei cuvinte: „Uku Pacha” (trecutul si interiorul Pamantului), „Kay Pacha” (prezentul si spatiul terestru), „Hanan Pacha” (viitorul si vazduhul). Aceste lumi sunt reprezentate ca cercuri cocentrice. Fiecare din aceste lumi sunt locuite de fiinte spirituale. Deoarece trecutul, prezentul si viitorul nu sunt percepute ca o structură liniara, oamenii pot accesa cele trei dimensiuni. Practicau ofrande si sacrificii in fiecare zi. Totusi, sacrificiile animale si omenesti erau numai la ocazii speciale, precum incoronarea regelui incas, cand 200 de copii erau ucisi, sau in timpuri de criza ( foametea sau epidemiile) . Astfel de situatii critice erau considerate aprope tot timpul un rezultat al neascultării lui „Taboos” si era necesara confesiunea pacatelor. Confesandu-se preveneau sau amanau dezastrele publice si personale. La inceput aceste confesiuni erau făcute publice, devenind secrete dupa ceva timp.
Surse: Wikipedia, google pics
..interesanta civilizatie si foarte puternica , un echivalent al elenismului antic din euro-asia , ceea ce au facut ei in america de sud si centrala..pacat de religia care i-a slabit in fata coquistatorilor europenii!!...
RăspundețiȘtergere