In sensul sau cel mai exact, cuvantul "magie" desemneaza o serie de actiuni destinate sa exploateze puterile naturale, mentale si psihice ale unei persoane pentru indeplinirea unui scop anume.
Demonograful Delancre, judecator in timpul Inchizitiei (inchizitia a fost o instanta judecatoreasca instituita de biserica catolica, prin decretul papei Gregor IX in anul 1231, in scopul depistarii si reprimarii sangeroase a asa-zisilor eretici. Sarcina interogatoriilor, persecutiilor, torturilor si arderilor pe rug a fost preluata de catre ordinele calugaresti ale Franciscanilor si Dominicanilor. In fruntea inchizitiei a stat un Mare Inchizitor. Inchizitia a constituit una din cele mai grave erori savarsite de Biserica Romano-Catolica, care a dus la crime pe scara de masa impotriva umanitatii.), scria, cu cateva secole in urma, cu toata seriozitatea, ca mai mult de o mie de vrajitori pe care el insusi i-a interogat si condamnat la ardere pe rug, ar fi descris aproximativ in acelasi fel ritualul sabatului, care semana cu o ingrozitoare orgie. Conform legendelor, ceremonia sabatului incepea prin dansul broastelor raioase care se executa in fluieraturile copiilor morti nebotezari. Apoi broastele porneau sa oracaie si copiii sa danseze prin aer. Dupa ce se termina acest „amuzament”, decanul vrajitorilor avansa in mijlocul unui ring, se dezbraca gol si executa un menuet. Adunarea continua cu un nou ceremonial. Vrajitorii veneau unul cate unul, faceau plecaciuni inaintea lui Satan care purta pe cap o coroana de coarne negre, si-l sarutau pe bot, jurand, cu mana stanga intinsa ca ii apartin trup si suflet.Imediat incepea festinul, la care se serveau paine de mei invelita in seminte de crin de padure, tocana cu carne de broasca raioasă, de hoti spanzurati sau de copii morti la nastere, vinuri ametitoare colorate cu fiere, continand afrodisiace. Vrajitorii trebuiau să manance si sa bea, sa se imbete, sa sara pe masa si sa toasteze pentru gloria infernului. După festin, adunătura de betivi, clatinindu-se, urla inspaimantator, cautand fiecare sa apara in postura cea mai injositoare, urmand apoi socoteala vrajitorilor pentru faptele lor in fata lui Satan : incendii, otrăviri, asasinate, asteptand ca Satan sa il laude sau sa ii certe. Apoi, vrajitoarele si vrajitorii vociferand si gesticuland intrau in convulsii. Satan sta culcat pe coada si ii privea razand. Apoi se auzeau venind zgomote, de undeva de deasupra ca un bubuit de tun. Cocosul canta si toata harmalaia inceta brusc. Fiecare vrăjitor incaleca iute si se precipita prin aer spre casa. Sabatul se termina.
Legată direct de practica sabatului se afla si tehnica de onctiune magica. Onctiunea sau ungerea pielii era de altfel frecventa la antici. Preotii antici posedau compozitiile lor secrete, capabile sa produca un somn profund, vise bizare sau halucinatii. Dar onctiunile nu erau o inventie a preotimii ci o preluare din tehnica magiei tamaduitoare. Asa se si explica de ce aceste onctiuni isi ocupau locul lor primordial in ritualurile vrajitorilor, personaje care nu ar fi putut avea acces la tainele sacerdotale.
Surse: wikipedia
Demonograful Delancre, judecator in timpul Inchizitiei (inchizitia a fost o instanta judecatoreasca instituita de biserica catolica, prin decretul papei Gregor IX in anul 1231, in scopul depistarii si reprimarii sangeroase a asa-zisilor eretici. Sarcina interogatoriilor, persecutiilor, torturilor si arderilor pe rug a fost preluata de catre ordinele calugaresti ale Franciscanilor si Dominicanilor. In fruntea inchizitiei a stat un Mare Inchizitor. Inchizitia a constituit una din cele mai grave erori savarsite de Biserica Romano-Catolica, care a dus la crime pe scara de masa impotriva umanitatii.), scria, cu cateva secole in urma, cu toata seriozitatea, ca mai mult de o mie de vrajitori pe care el insusi i-a interogat si condamnat la ardere pe rug, ar fi descris aproximativ in acelasi fel ritualul sabatului, care semana cu o ingrozitoare orgie. Conform legendelor, ceremonia sabatului incepea prin dansul broastelor raioase care se executa in fluieraturile copiilor morti nebotezari. Apoi broastele porneau sa oracaie si copiii sa danseze prin aer. Dupa ce se termina acest „amuzament”, decanul vrajitorilor avansa in mijlocul unui ring, se dezbraca gol si executa un menuet. Adunarea continua cu un nou ceremonial. Vrajitorii veneau unul cate unul, faceau plecaciuni inaintea lui Satan care purta pe cap o coroana de coarne negre, si-l sarutau pe bot, jurand, cu mana stanga intinsa ca ii apartin trup si suflet.Imediat incepea festinul, la care se serveau paine de mei invelita in seminte de crin de padure, tocana cu carne de broasca raioasă, de hoti spanzurati sau de copii morti la nastere, vinuri ametitoare colorate cu fiere, continand afrodisiace. Vrajitorii trebuiau să manance si sa bea, sa se imbete, sa sara pe masa si sa toasteze pentru gloria infernului. După festin, adunătura de betivi, clatinindu-se, urla inspaimantator, cautand fiecare sa apara in postura cea mai injositoare, urmand apoi socoteala vrajitorilor pentru faptele lor in fata lui Satan : incendii, otrăviri, asasinate, asteptand ca Satan sa il laude sau sa ii certe. Apoi, vrajitoarele si vrajitorii vociferand si gesticuland intrau in convulsii. Satan sta culcat pe coada si ii privea razand. Apoi se auzeau venind zgomote, de undeva de deasupra ca un bubuit de tun. Cocosul canta si toata harmalaia inceta brusc. Fiecare vrăjitor incaleca iute si se precipita prin aer spre casa. Sabatul se termina.
Legată direct de practica sabatului se afla si tehnica de onctiune magica. Onctiunea sau ungerea pielii era de altfel frecventa la antici. Preotii antici posedau compozitiile lor secrete, capabile sa produca un somn profund, vise bizare sau halucinatii. Dar onctiunile nu erau o inventie a preotimii ci o preluare din tehnica magiei tamaduitoare. Asa se si explica de ce aceste onctiuni isi ocupau locul lor primordial in ritualurile vrajitorilor, personaje care nu ar fi putut avea acces la tainele sacerdotale.
Surse: wikipedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu