Misterele Atlantidei

In afara continentelor cunoscute astazi, in istoria antica mai sunt mentionate si alte continente, cum ar fi:
- Hyperboreea, leaganul civilizatiei, al celei de-a doua rase umane, situata intre Europa (pana la granita cu Dacia) si Africa;
- Lemuria, leaganul celei de-a treia rase umane, situata intre Africa si Australia;
- Mu (azi, Oceanul Pacific);
- Atlantida, leaganul celei de-a patra rase umane (azi, Oceanul Atlantic).

Dintre toate, Atlantida este cel mai cunoscut continent. Exista o descriere a ei lasata noua de Platon: continent vast, loc paradisiac, de eruditie, de scolarizare a terrienilor obtinuti prin inginerie genetica dintre hominizi de Neanderthal si stramosi veniti din galaxie.

In relatarile lui Platon, Atlantida era o putere navala, cu baza pe o insula sau continent aflata dincolo de coloanele lui Hercule, stramtoarea Gibraltar care a cucerit regiuni intinse din Europa de vest si Africa, cu 900 de ani inainte Solon disparand ( apox 9500 Ih)

Primele referinţe cunoscute la Atlantida se află în dialogurile lui Platon Timaios şi Critias, scrise în 360 i.Hr. Un participant la dialog, Critias, discipolul lui Socrate, este cel care povesteste legenda Atlantidei.In Timaios, Critias, relatează ceea ce un preot egiptean i-ar fi spus lui Solon intr-o calatorie a acestuia in Egipt. După spusele sale, egiptenii au cunostinte istorice ce se intind cu mult inapoi in timp, ei stiind fapte din istoria Atenei necunoscute insasi atenienilor.

Mai departe, el afirma ca Atena a reusit sa invinga o armata invadatoare numeroasa, venita de pe o insula aflata in Oceanul Atlantic , ce era mai mare ca Asia spunea el Libia la un loc. La scurt timp după victorie, in urma unor catastrofe naturale, intraga armata ateniană a fost distrusa, iar insula Atlantida s-a scufundat în ocean.

O poveste asemanatoare era cunoscuta si in Egipt, cu 4000 de ani in urma. Intr-un papirus se povesteste de intamplarile unui calator naufragiat egiptean, care calatorea spre minele faraonului. Se spune ca el a fost aruncat de valuri pe tarmul unei insule necunoscute si a fost luat de un dragon in salasul lui, fara insa a-i face vreun rau. Dragonul i-a povestit ca insula era candva locuita de 75 de dragoni fericiti, fiind un taram al dorintelor implinite si al bogatiei. Dar in prezent nu mai traia decat el, restul fusesera arsi de o stea cazatoare. Dragonul, dupa ce l-a asigurat ca va fi salvat de o corabie egipteana, a adaugat ca niciodata nu va mai revedea aceasta insula caci ea va fi inghitita de ape.

O alta poveste spune ca Atlantida s-a format ca civilizatie cu peste 22.000 de ani in urma.

A fost o civilizatie foarte bogata, alcatuita din oameni care aveau puteri magice.
Atlantida era condusa de un imparat. Acesta isi forma un consiliu alcatuit din fostii dregatori din provincii, pe care ii alegea cu multa atentie.

In provincii, erau numiti guvernatori de catre imparat, alesi sa conduca treburile statului.
In Atlantida existau 2 scoli superioare, Scoala se Fizica si Scoala de Metafizica, care aveau o foarte mare libertate si care au determinat evolutia in timp a statului. Fiecare din aceste scoli avea metodele ei secrete de a produce bani de aur cu care platea

Statul pentru a obtine privilegii si legi favorabile. Scoala de Fizica facea extractii de aur din minereuri si din apa marii. Scoala de Metafizica a avut propriile metode de a obtine aur prin metode magice pierdute, visate de oamenii timpurilor noastre, dar niciodata nu au fost descoperite cu adevarat de atunci. In plus, Scoala de Metafizica se ocupa cu magia, cu influentarea deciziilor atat ale conducatorilor cat si ale condusilor, precum si cu vindecarea bolilor.

Scoala de Fizica se ocupa cu vindecarea ranilor din accidente si razboaie.
Se spune ca atlantii au realizat contactul cu cateva civilizatii extraterestre, pe care le cautau pentru magie, atat cea de vindecare, cat si cea de influentare a hotararilor conducatorilor.

Atlantii aveau cunostinte profunde in domeniul ezoteric:
- foloseau cristalele pentru intinerire si chiar pentru prelun­girea vietii cu cateva sute de ani;
- masinile erau puse in miscare cu puterea mintii sau cu electricitate produsa de cristale prin transformarea luminii;
- cu ajutorul cristalelor captau energia pamantului;
- folosind gandirea controlata, mareau dimensiunile crista­lelor si le dadeau forme exacte; aceste cristale uriase erau folosite pentru deplasari cu nave aeriene, maritime si submarine sau in constructii (pentru ridicarea unor pietre de zeci de tone, fara a fi atinse), si toate acestea, doar valorificand energia cristalului;
- aveau faruri tot cu cristale;
- templele erau construite pentru vindecari; aici, lumina, sune­tul, culoarea, magnetismul si gandul erau canalizate prin cristale; ei preferau chirurgia eterica celei fizice.

Se crede despre Atlantida ca a reprezentat leaganul civilizatiei pamantene. Sustinatorii sunt de parere ca locuitorii acesteia au performat acte de misionarism, impartasind si altor popoare cunostintele lor legate de metalurgie, astronomie, medicina si navigatie. Se crede ca acestia, i-au invatat pe egipteni si pe mayasi cum sa isi construiasca piramidele, iar pe greci, arta sculpturii si a construirii templelor. Mai mult decat atat, multi le atribuie cinstea de a inventa scrisul si cititul si de a fi pus bazele matematicilor, agriculturii, arhitecturii si a altor concepte nobile legate de civilizatia umana. De altfel, se pare ca acestia au fost primii care au simtit forta Cosmosului, iar daca ar fi stiut cum sa controleze aceasta forta, atunci umanitatea nu ar mai fi cunoscut limite.

Platon localizeaza insula in fata Pilonilor lui Hercule, identificati in stramtoarea Gibraltar. Indelungile cercetari, chiar si lucrari literare cu pretentii isorice, au localizat insula in aproape toata lumea: din zona Americilor, mijlocul Oceanului Atlantic, Caraibe, Gibraltar, Antarctica, Irlanda, Marea Marmara, Santorini sau in largul insulei Cipru. Descoperirea in anul 1969 a unor vestigii subacvatice, in apropierea insulei Bimini, in Bahamas, i-a facut pe arheologi sa creada ca sunt mai aproape de implinirea visului lor. Pentru multa vreme, s-a crezut ca aceste ziduri reprezentau drumul catre adevarata insula Atlantida. Desi cercetarile la fata locului au fost amanuntite, arheologii nu au putut gasi nimic concludent care sa ajute la identificarea insulei. Chiar si descoperirile ocazionale ale unor triburi izolate, ii faceau pe unii cercetatorii sa creada ca stau fata in fata cu urmasii atlantilor.
Ultima redescoperire a Atlantidei a avut loc in noiembrie 2004, cand cercetatorul american Robert Sarmast anunta ca ar fi identificat locatia vechiului regat pe fundul Marii Mediterane, intre Cipru si Siria. Echipa sa a detectat pe fundul marii, cu ajutorul sonarelor, structuri care seamana cu niste case si doua ziduri care se intind pe mai bine 2 kilometri. Harta descoperirii seamana, cum altfel, cu descrierea facuta de Platon. „Pana si dimensiunile se potrivesc perfect. Asa ca, daca toate aceste lucruri sunt doar coincidente, pot spune ca avem de-a face cu cea mai mare coincidenta din lume“, sustine acesta.

surse: wikipedia,esoteris,google