Insula Paştelui (sau Rapa Nui) este o insulă polineziana din sud-estul Oceanului Pacific, aflata in cel mai sud-estic punct al triunghiului polinezian. Teritoriu special al statului Chile anexat in 1888, Insula Pastelui este faimoasa pentru cele 887 de statui monumentale, denumite moai, statui create de către primii locuitori ai insulei. In perioada moderna, insula a servit ca avertisment in ceea ce priveste degradarea culturala si de mediu la care se poate ajunge prin exploatarea iratională a resurselor. In prezent această teorie este contestatA de catre etnografi si arheologi, care sustin deopotriva ca aducerea bolilor de catre europeni plus deportarea locuitorilor pe post de sclavi, au devastat populatia indigena in secolul XIX si au avut un impact social mult mai mare decat declinul mediului inconjurator.
Insula Pastelui este unul dintre cele mai izolate insule locuite. Primul vecin care este si locuit este Insula Pitcairn, aflata la 2075 kilometri spre vest. Insula Paştelui se regăseste la aceiasi latitudine cu orasul Caldera (Chile)
Insula Pastelui are un climat umed subtropical (subtropical maritim). Cele mai joase temperaturi (in jur de 18 °C) se inregistreaza in iulie si in august iar cele mai ridicate (in jur de 28 °C ) se inregistreaza in februarie adica in sezonul de vara al emisferei sudice. Iernile sunt blande. Luna cea mai ploiasă este aprilie si nu exista un anotimp secetos. Precipitatiile au un nivel mediu anual de 1118 milimetri si, ocazional, pot surveni ploi torentiale
Insula Pastelui este o insula vulcanica, creata de trei vulcani foarte apropiati, acum stinsi. Terevaka este cel mai masiv dintre acestia si se afla in partea de nord. Ceilalti doi vulcani, Poike si Rano Kau se afla dispusi in est si in sud si impreuna dau forma caracteristica, de triunghi, a insulei.
Nimeni nu stie exact modul in care statuile au ajuns pe locurile lor de astazi si nici motivul pentru care ele au fost create. Mai mult, ceea ce i-a intrigat pe cercetatori a fost prezenta unor uriase palarii rosii de piatra, unele cantarind chiar si cateva tone, asezate pe fruntea statuilor in urma cu circa 1000 de ani. Arheologii britanici de la universitatile din Manchester si Londra sustin totusi ca au dezlegat taina acestor podoabe gigantice.
Departe de teoria constructorilor veniti de pe alte planete, teorie propusa cu indarjire de scriitori precum Erik von Daniken, savantii britanici au scos la lumina un delicat instrument de piatra, mai precis o tesla, a carui utilitate este evidenta... cioplirea uriaselor palarii rosii.O echipa de experti a descoperit recent un sistem de pesteri intins pe o distanta totala de sase kilometri, sapat de lava in Insula Pastelui si folosit probabil ca un refugiu de locuitorii acestui teritoriu in secolul al XVI-lea, echipa a confirmat faptul ca este vorba despre cea mai mare pestera de pe insula si a 11-a din lume ca suprafata.
Expeditia, demarata in 2005 si concentrata pe sectorul Roiho din estul insulei a condus la descoperirea a 45 de pesteri ce gazduiesc diverse obiecte arheologice, precum capete de sageti, sulite, topoare, ustensile, petroglife (gravuri pe pietre) si aproximativ 30 schelete umane. Speologii au confirmat ca pesterile au fost folosite de locuitorii insulei ca un refugiu din calea razboaielor tribale, intr-un timp cand societatea se afla pe marginea colapsului ca rezultat al conflictelor, al degradarii mediului cauzate de defrisari, al secetei si al foametei.
Prin preajma unora dintre colosii de pe insula , s-au gasit niste tablite de lemn acoperite cu un fel de hieroglife speciale. Cea mai mare parte dintre tablite au disparut, iar in zilele noastre nu mai există decât vreo 10, raspandite prin muzee insa, toate au ramas nedescifrate. Cercetările intreprinse de Thor Heyerdahl, cu privire la acesti colosi misteriosi, au scos la iveala faptul ca pe teritoriul insulei s-ar fi succedat trei forme de civilizatii distincte, prima parand, in chip paradoxal, a fi fost cea mai evoluata. De-a lungul peretilor stancosi ai insulei si de jur-imprejurul craterelor vulcanice, exploratorul a descoperit sute de statui incepute, dar neterminate. Mii de unelte, niste simple topoare de piatra, erau imprastiate la randul lor, ca si cum lucrul ar fi fost intrerupt pe neasteptate. Insula Paatelui se afla situata departe de orice continent şi de orice civilizatie. Luna si stelele par mai apropiate pentru locuitorii insulei decat orice alt uscat. Nici-un arbore nu creste in acest sol vulcanic.
Nici nu poate fi vorba de a explica transportul colosilor cu ajutorul unor trunchiuri de lemn. Insula nu a putut sa hraneasca mai mult de 2000 de oameni (astazi nu mai exista decat cateva sute). De asemenea, nu se poate presupune ca, intr-un trecut indepartat, insula ar fi fost aprovizionata pe cale maritimă cu hrana si imbracaminte. Cine a putut atunci desprinde asemenea blocuri de piatra direct din munte, apoi sa le prelucreze si sa le transporte fara ajutorul unor trunchiuri de lemn, la cativa kilometri departare? Si pentru ce s-au construit?
"Adevărul e că nu vom şti niciodată cum au fost mutate statuile”, a declarat Colin Richards. El a mai adaugat că “ceea ce ştim acum e faptul că statuile au avut o funcţie ceremonială, pentru a sublinia importanţa lor religioasă şi culturală. Aceste drumuri duc – din diferite părţi ale insulei – către vulcanul Rano Raraku, acolo unde statuile şi-au avut sursa. Conurile vulcanului au fost considerate ca puncte de intrare în tărâmul mitic subpământean al lui Hawaiki”.
Cu cat ne apropiem de conul vulcanului Rano Raraku, cu atat statuile devin mai frecvente. “Totul are sens”, afirma cercetătoarea Sue Hamilton. “Statuile sunt mult mai frecvente odată cu apropierea de vulcan, ceea ce înseamnă că statuile arată oamenilor să se îndrepte spre vulcan”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu