Insula Pastelui

Insula Paştelui (sau Rapa Nui) este o insulă polineziana din sud-estul Oceanului Pacific, aflata in cel mai sud-estic punct al triunghiului polinezian. Teritoriu special al statului Chile anexat in 1888, Insula Pastelui este faimoasa pentru cele 887 de statui monumentale, denumite moai, statui create de către primii locuitori ai insulei. In perioada moderna, insula a servit ca avertisment in ceea ce priveste degradarea culturala si de mediu la care se poate ajunge prin exploatarea iratională a resurselor. In prezent această teorie este contestatA de catre etnografi si arheologi, care sustin deopotriva ca aducerea bolilor de catre europeni plus deportarea locuitorilor pe post de sclavi, au devastat populatia indigena in secolul XIX si au avut un impact social mult mai mare decat declinul mediului inconjurator.

Insula Pastelui este unul dintre cele mai izolate insule locuite. Primul vecin care este si locuit este Insula Pitcairn, aflata la 2075 kilometri spre vest. Insula Paştelui se regăseste la aceiasi latitudine cu orasul Caldera (Chile)

Insula Pastelui are un climat umed subtropical (subtropical maritim). Cele mai joase temperaturi (in jur de 18 °C) se inregistreaza in iulie si in august iar cele mai ridicate (in jur de 28 °C ) se inregistreaza in februarie adica in sezonul de vara al emisferei sudice. Iernile sunt blande. Luna cea mai ploiasă este aprilie si nu exista un anotimp secetos. Precipitatiile au un nivel mediu anual de 1118 milimetri si, ocazional, pot surveni ploi torentiale

Insula Pastelui este o insula vulcanica, creata de trei vulcani foarte apropiati, acum stinsi. Terevaka este cel mai masiv dintre acestia si se afla in partea de nord. Ceilalti doi vulcani, Poike si Rano Kau se afla dispusi in est si in sud si impreuna dau forma caracteristica, de triunghi, a insulei.

Nimeni nu stie exact modul in care statuile au ajuns pe locurile lor de astazi si nici motivul pentru care ele au fost create. Mai mult, ceea ce i-a intrigat pe cercetatori a fost prezenta unor uriase palarii rosii de piatra, unele cantarind chiar si cateva tone, asezate pe fruntea statuilor in urma cu circa 1000 de ani. Arheologii britanici de la universitatile din Manchester si Londra sustin totusi ca au dezlegat taina acestor podoabe gigantice.
Departe de teoria constructorilor veniti de pe alte planete, teorie propusa cu indarjire de scriitori precum Erik von Daniken, savantii britanici au scos la lumina un delicat instrument de piatra, mai precis o tesla, a carui utilitate este evidenta... cioplirea uriaselor palarii rosii.O echipa de experti a descoperit recent un sistem de pesteri intins pe o distanta totala de sase kilometri, sapat de lava in Insula Pastelui si folosit probabil ca un refugiu de locuitorii acestui teritoriu in secolul al XVI-lea, echipa a confirmat faptul ca este vorba despre cea mai mare pestera de pe insula si a 11-a din lume ca suprafata.
Expeditia, demarata in 2005 si concentrata pe sectorul Roiho din estul insulei a condus la descoperirea a 45 de pesteri ce gazduiesc diverse obiecte arheologice, precum capete de sageti, sulite, topoare, ustensile, petroglife (gravuri pe pietre) si aproximativ 30 schelete umane. Speologii au confirmat ca pesterile au fost folosite de locuitorii insulei ca un refugiu din calea razboaielor tribale, intr-un timp cand societatea se afla pe marginea colapsului ca rezultat al conflictelor, al degradarii mediului cauzate de defrisari, al secetei si al foametei.

Prin preajma unora dintre colosii de pe insula , s-au gasit niste tablite de lemn acoperite cu un fel de hieroglife speciale. Cea mai mare parte dintre tablite au disparut, iar in zilele noastre nu mai există decât vreo 10, raspandite prin muzee insa, toate au ramas nedescifrate. Cercetările intreprinse de Thor Heyerdahl, cu privire la acesti colosi misteriosi, au scos la iveala faptul ca pe teritoriul insulei s-ar fi succedat trei forme de civilizatii distincte, prima parand, in chip paradoxal, a fi fost cea mai evoluata. De-a lungul peretilor stancosi ai insulei si de jur-imprejurul craterelor vulcanice, exploratorul a descoperit sute de statui incepute, dar neterminate. Mii de unelte, niste simple topoare de piatra, erau imprastiate la randul lor, ca si cum lucrul ar fi fost intrerupt pe neasteptate. Insula Paatelui se afla situata departe de orice continent şi de orice civilizatie. Luna si stelele par mai apropiate pentru locuitorii insulei decat orice alt uscat. Nici-un arbore nu creste in acest sol vulcanic.

Nici nu poate fi vorba de a explica transportul colosilor cu ajutorul unor trunchiuri de lemn. Insula nu a putut sa hraneasca mai mult de 2000 de oameni (astazi nu mai exista decat cateva sute). De asemenea, nu se poate presupune ca, intr-un trecut indepartat, insula ar fi fost aprovizionata pe cale maritimă cu hrana si imbracaminte. Cine a putut atunci desprinde asemenea blocuri de piatra direct din munte, apoi sa le prelucreze si sa le transporte fara ajutorul unor trunchiuri de lemn, la cativa kilometri departare? Si pentru ce s-au construit?

"Adevărul e că nu vom şti niciodată cum au fost mutate statuile”, a declarat Colin Richards. El a mai adaugat că “ceea ce ştim acum e faptul că statuile au avut o funcţie ceremonială, pentru a sublinia importanţa lor religioasă şi culturală. Aceste drumuri duc – din diferite părţi ale insulei – către vulcanul Rano Raraku, acolo unde statuile şi-au avut sursa. Conurile vulcanului au fost considerate ca puncte de intrare în tărâmul mitic subpământean al lui Hawaiki”.

Cu cat ne apropiem de conul vulcanului Rano Raraku, cu atat statuile devin mai frecvente. “Totul are sens”, afirma cercetătoarea Sue Hamilton. “Statuile sunt mult mai frecvente odată cu apropierea de vulcan, ceea ce înseamnă că statuile arată oamenilor să se îndrepte spre vulcan”.

Surse Wikipedia, adevarul.ro,

Exorcismul

Exorcismul

Exorcismul este un act public al bisericii, savarsit cu autoritate, in numele lui Iisus Christos prin care cere ca o persoana sau un obiect sa fie aparat impotriva influentei demonilor .Posesiunea demonica contine: vorbirea unei limbi necunoscute posedatului sau intelegerea ei; dezvaluirea unor lucruri aflate la mare distanta sau ascunse; puteri fizice anormale tinand seama de varsta sau conditia persoanei respective.Rezistenta puternică impotriva orică\aror influenţe divine , forta fizica surprinzatoare (Mc 5,3s; Fapte 19,16), tulburări in functiile organice, vorbirea altcuiva prin intermediul indracitului (Mc 1,24.34; 3,11; 5,7.9-12; Mt 8,29; Lc 4,34.41; 8,28; Fapte 16,17; 19,15). ranirea propriei persoane (Mc 5,5) si tentative de sinucidere (Mc 9,22). purtare agresiva si nelinistita, furie (Mc 1,23; 5,7; 9,18.20), putere de perceptie iesita din comun, cunostinte supranaturale, divinatie (Mc 1,24.34; 3,11; 5,7; 9,20; Lc 4,41; Fapte 16,17; 19,15), fenomene extraordinare la plecarea demonului: crampe, strigate, caderi la pamant (Mc 1,26; 5,13; 9,26; Lc 4,35-41; Fapte 8,7).

Desfasurarea exorcismului (ritualul romano-catolic)

Exorcismul solemn cuprinde urmatoarele elemente, potrivit ritualului romano-catolic din 1614 (ritualul a fost revizuit în 1999, dar majoritatea exorcistilor prefera sa-l folosească pe cel vechi):

• pregătirea preotului exorcist, prin spovedanie si celebrarea Sfiintei Liturghii
• Litania tuturor Sfintilor
• Tatăl nostru
• Psalmul 53/54
• rugăciune de eliberare
• poruncă adresată demonului, prin care i se cere să-şi dezvăluie numele şi momentul în care va ieşi, precum şi de a nu-i mai dăuna posedatului
• Citiri din Evanghelie: In 1, 1-14^,Mc 16, 15-18^,Lc 10, 17-20 Lc 11, 14-22
• Rugăciune pentru a cere puterea de ataca demonul
• Punand patrafirul pe gatul posedatului, mana dreapta pe capul lui si facand semnul crucii pe fruntea si pe pieptul acestuia, precum si asupra celor de fata, preotul rosteste 3 exorcisme, prin care se porunceste diavolului să iasa din posedat, facandu-i loc lui Christos. Acestea pot fi repetate de mai multe ori, pana la eliberarea completă

PSALMUL 53
Al lui David.

1. Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă.
2. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele!
3. Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.
4. Dar iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinul sufletului meu.
5. Întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei.
6. De bunăvoie voi jertfi ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun,
7. Că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit ochiul meu.

PSALMUL 54
Al lui David.

1. Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea.
2. Ia aminte spre mine şi mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniştea mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul păcătosului.
3. Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie m-a vrăjmăşit.
4. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine;
5. Teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul.
6. Şi am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc?
7. Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustiu.
8. Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuieşte de puţinătatea sufletului şi de vifor.
9. Nimiceşte-i, Doamne şi împarte limbile lor, că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate.
10. Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate;
11. Şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug.
12. Că de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat;
13. Şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el.
14. Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul meu,
15. Care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gând!
16. Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii,
17. Căci vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor.
18. Iar eu, către Dumnezeu am strigat, şi Domnul m-a auzit pe mine.
19. Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti, şi va auzi glasul meu.
20. Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulţi erau împotriva mea.
21. Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci.
22. Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile împotriva aliaţilor lor,
23. Întinat-au legământul Lui. Risipiţi au fost de mânia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor;
24. Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi.
25. Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.
26. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii.
27. Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.

Surse Vikipedia, Biblia,posneg.wordpress.com

Imperiul Inca

Imperiul Inca a fost cel mai mare imperiu din America precolumbiana. S-a ridicat pe inaltimile din Peru in jurul anului 1200.
In secolul 12, enigmatica populatie ce-si spunea Inca (Fii Soarelui) cucerea un vast teritoriul in nordul si vestul Americii de Sud (Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina si Cile), venind de undeva din zona meridionala a continentului. La fel de razboinici si necrutatori ca aztecii, incasii au supus nu mai putin de 500 de alte etnii amerindiene. Nu s-au impus prin cultura (nu cunosteau nici o scriere), ci printr-o temeinica, chiar spartana organizare social-legislativa. Dar, mai presus de toate cunosteau tehnica de construire a drumurilor pavate si a cetatilor-fortarete (inclusiv in jungla) menite sa reziste vesnic in fata oricaui inamic.
Incaşii aveau trei mituri ale originii. In unul din ele Ticei Viracocha din Colina de las Ventanas in Pacaritambo si-a trimis cei patru fii si cele patru fiice sa ridice un sat. Pe drum s-a nascut Sinchi Roca sii acesta i-a îndrumat spre Valea Cuzco unde si-au fondat noul oras. Manco a devenit liderul lor fiind cunoscut ca Manco Capac.
In alt mit, zeul Soare Inti le-a poruncit lui Manco Capac si Mama Ocllo sa se ridice din adancurile Lacului Titicaca si sa gaseasca orasul Cuzco.Ei cu mers prin pesteri subterane pana au găsit Cuzco fondand aici Hurin Cuzco , prima dinastie a Regatului din Cuzco.
In cel de al treilea mit al originilor un zeu incas al Soarelui i-a spus sotiei lui ca era singur. Aceasta i-a propus să creeze o civilizatie care sa il venereze si sa ii tina companie. Zeul a primit acest sfat ca o idee inteleapta si l-a pus in aplicare si astfel s-au nascut incasii din Lacul Cazco si au populat Anzii si si-au venerat zeul.
Capitala incasilor, Cuzco, era arhitectural comparabila cu Roma cezarilor. Dar la numai 130 de kilometri de Cuzco, printre crestele andine, se afla cetatea Machu Pichu. Gasita abia in 1911, aceasta citadela a fost conceputa ca un labirint citadin inexpugnabil. La peste 4000 de metri, lemnul era o raritate si totul a fost durat in patra: terase, fotificatii, palate regale, locuinte simple, bazine de acumulare a apei de ploaie, caramizi, piete si un sofisticat sistem de parcele agricole pentru cultura principala, porumbul. Totul se incadreaza intr-un plan urbanistic aparent "intortocheat", menit sa deruteze eventualii invadatori. Este un unicat arhitectural impresionant si abia fotografiile facute din avion i-au pus in evidenta toate insusirile.
Ruinele oraşului Machu Picchu, redescoperite în 1911 de catre arheologul Hiram Bingham, sunt unele dintre cele mai frumoase si enigmatice locatii stravechi din lume.In timp ce incasii in mod sigur foloseau varful muntelui (2761,50 m inaltime), ridicand sute de structuri de piatra incepand cu anii 1400, legendele si miturile indicau faptul că Machu Picchu (insemnand "vechiul pisc" in limba Quechua), adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri. Oricare ar fi originile sale, incasii l-au transformat intr-un mic (5 mile patrate), dar extraordinar oras.
Invizibil de dedesubt si complet natural limitat, inconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrani populaţia, si irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incasi ca un oras ceremonial secret.
Incaşii venerau mortii, stramosii, eroii ce creasera cultura, regii pe care ii priveau ca pe divinităti, natura si anotimpurile sale. Venerarea naturii si a anotimpurilor sugereaza ca pentru ei timpul si spatiul erau sacre, si prin urmare calendarul era religios si fiecare luna avea propriul festival. Cel mai important cult apartinea lui Inti zeul soarelui care a creat pamantul si omul cu razele sale. Cea mai importanta festivitate ii era dedicată lui Inti si era numita Intip Raimi. Aceasta ampla ceremonie, cu costume spendide si ofrande si decoratii din aur si argint, era deschisa de imparatul incas si familia sa. Dupa deschiderea festivitatii imparatul se inchina soarelui si bea “chicha”(o bautură halucinogena) impreuna cu familia sa, apoi conducea ceremonia, urmat de toata lumea in templul soarelui, unde familia imperială dadea ca ofrande zeului vase pretioase. Dupa aceasta se recitau rugaciuni si se sacrificau lame. Ceremonia se incheia cu un festin.
Un alt cult important era cel inchinat lui Pachama care era considerata mama Pamantului. Wirachocha era un alt zeu important, si desi unii explica importanta sa datorita influientei crestine, altii emfazeaza importanta sa ca erou al culturii si ca zeu creator spunand ca numele sau era „Con Ticci Wiracocha-pachaya” care inseamna Dumnezeul si Mentorul lumii.
Ei concepeau lumea ca fiind compusa din trei aspecte. In reprezentarea cosmosului, foloseau trei cuvinte: „Uku Pacha” (trecutul si interiorul Pamantului), „Kay Pacha” (prezentul si spatiul terestru), „Hanan Pacha” (viitorul si vazduhul). Aceste lumi sunt reprezentate ca cercuri cocentrice. Fiecare din aceste lumi sunt locuite de fiinte spirituale. Deoarece trecutul, prezentul si viitorul nu sunt percepute ca o structură liniara, oamenii pot accesa cele trei dimensiuni. Practicau ofrande si sacrificii in fiecare zi. Totusi, sacrificiile animale si omenesti erau numai la ocazii speciale, precum incoronarea regelui incas, cand 200 de copii erau ucisi, sau in timpuri de criza ( foametea sau epidemiile) . Astfel de situatii critice erau considerate aprope tot timpul un rezultat al neascultării lui „Taboos” si era necesara confesiunea pacatelor. Confesandu-se preveneau sau amanau dezastrele publice si personale. La inceput aceste confesiuni erau făcute publice, devenind secrete dupa ceva timp.

Surse: Wikipedia, google pics

Zeitati elene

Din povestea de dragoste dintre zeita Gheea si Uranus (Zeul cerului si tatal Titanilor ) s-au nascut titanii. Pentru că Uranus, avid de putere nu dorea ca puterea sa-i fie luata de unul dintre fii sai, s-a hotarat sa isi inchida fii in Tartar, fundul pamantului. Un singur titan, indemnat de mama sa avut curajul sa-l doboare pe Uranus. Aceste se numea Cronos. Acesta a fost blestemat de Uranus să pateasca acelasi lucru. După ce puterea a fost luată de titani, si Uranus detronat Cronos si-a gasit o sotie, cea mai frumoasa dintre toate cu care a avut 2 baieti Hades si Poseidon si 3 fete Hestia, Demetra si Hera. Dar Cronos a cazut in aceasi capcana ca si tatal sau si bantuit de ideea de a-i fi luata puterea de unul din fiii lui, a hotarat sa-i inghita imediat cum se nasteau. Rheea indurerata de pierderea copiilor s-a hotarat sa ii ceara ajutorul sotiei lui Uranus si la nasterea celui din urma fiu, Gheea l-au luat pe Zeus in taina de langa tatal sau si l-a ascuns in Creta, unde a a fost ingrijit de doua nimfe Adrasteia si Ida .Acestea il hraneau cu lapte de la capra si cu ambrozie.

Curetii (aparatorii lui Zeus) il protejau pe micul zeu si faceau zgomot cu armele cand acesta plangea, ca nu cumva sa-l auda Cronos.

Cand Zeus a ajuns la varsta barbatiei a hotărat sa puna capat nenorocirilor facute de tatal sau Cronos si sa-si poata salva fratii înghititi de acesta. Eliberarea celor cinci frati a fost posibila cu ajutorul unei băuturi miraculoase pregatita de o verisoară de-a sa pe nume Metis. Aceasta era fiica titanului Ocean.

Dupa caderea lui Cronos Zeus a impartit lumea in 3 parti: apa – ce i-a dat-o lui Poseidon, lumea de dincolo ce i-a dat-o lui Hades si pamantul pe care l-a pastrat pentru el.

Celor trei surori le-a dat si lor puteri. Hestiei i-a dat focul, Demetra a luat bogătia holdelor si livezilor, iar Hera, cea mai sfioasa dintre ele a devenit sotia lui Zeus. Si astfel a ajuns Zeus zeul suprem traind pe muntele Olimp, cel mai inalt dintre toti 2.919 m .

Nemultumit de copii pe care ii facea sotia sa Hera( zeita suprema), ca Ares ( zeul razboiului) , Hebe ( zeita tineretii) , Ilithyia si acesta a curtat-o si pe Metis, cu care a avut-o pe Atena ( zeita intelepciunii)

Cu Themis a avut mai multe fiice ( Ore si Moire) , cu femeile titan Leto si Mnemosyne ( titanide) a avut trei copii, pe zeiţa Afrodita ( zeita frumusetii, sotia zeul şchiop, hidosul Hefaisos ) Artemis ( zeita vanatorii ) si Apollo ( zeul profetiilor, muzicii, asemanat cu soaele si cel mai frumos dintre toti zeii . Un episod care i se atribuie era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo Asclepios iniţiat de centaurul Chiron in tainele medicinei, nu s-a mai multumit să vindece, ci a început să-i invie pe cei morti. Acest fapt a atras asupra sa mania lui Zeus , care l-a omorat cu trasnetul sau.Indurerat de pierderea lui si neputand sa se razbune pe Zeus, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului sau pe ciclopi, ucigandu-i la randul său, cu sagetile lui. Singura vină a acestora era faptul că fauriseră trasnetul lui Zeus. Drept pedeapsa pentru actul sau necugetat, Apollo a fost osandit de Zeus sa slujeasca timp de un an, ca sclav, pe un muritor. )

Cu sora sa Demetra a avut-o pe Persefona ( zeita ce stapanea in timpul iernii. Legenda despre Persefona incepe atunci cand Hades, zeul mortii, s-a indragostit de frumoasa fiica a lui Zeus si al Demetrei. Stiind că Demetra nu va fi niciodata de acord cu o casatorie, Hades a cerut-o de sotie lui Zeus. Neputand sa-si refuze propriul frate, acesta a consimtit casatoria dintre Hades si Persefona, cu conditia ca Hades insusi sa o poata duce in regatul sau pe fata stiind prea bine ca Persefona este pazita cu mare atentie de mama ei, Demetra. Intr-o zi, pe cand culegea flori la poalele Nysei , Persefona a fost răpită de Hades si dusa in Infern

Zeus era socotit zeul luminii, al fenomenelor naturale, detinatorul fulgerelor si, mai ales, al trasnetelor, aparatorul oamenilor si al lumii.

Zei din Olimp

Afrodita

Apollo

Ares

Artemis

Atena

Demetra

Hera

Hermes

Hestia

Poseidon

Zeus( fiul lui Cronos si al Rheei, Fratele lui Poseiodon si Hades)

Surse:

Wikipedia

N.A.Kun, Legendele şi miturile Greciei Antice,

Enciclopedie.interactiuni.ro

Triunghiul Bermudelor

Din punct de vedere geografic Triunghiul Bermudelor are cele trei varfuri situate in insulele Bermudelor, Fort Lauderdale. (Florida) si respectiv Puerto Rico. Aria triunghiului masoara aproximativ 1,2 milioane de kilometri patrati. Referindu-se la aceasta regiune oamenii obisnuiesc sa folosesca diferite denumiri printre care si: Zona Crepusculara, Pragul Iadului, Depozitul celor Pierduti sau Zona Deocheata.

Suprafata cuprinsa este de circa 1.2 milioane km.Triunghiul cuprinde un coridor al Atlanticului de nord care se intinde de la Insulele din Caraibe de-a lungul coastei Nord-Americane pana la statele California de Nord şi de Sud. Pentru a profita de vanturile prielnice, corabiile in drum spre Europa (dupa descoperirea Americii) continuau spre nord pana in dreptul Carolinelor, inainte de a se intoarce spre est pentru a trece Atlanticul. Acest obicei a continuat si dupa inventarea motoarelor cu aburi si cu ardere interna, ceea ce inseamna ca majoritatea traficului maritim din Atlanticul de nord traversa zona Triunghiului.

Mitul triunghiului misterios a inceput pe data de 16 septembrie 1950, intr-un articol al reporterului E.V.W. Jones ce relata disparitia misterioasa a catorva nave si avioane intre coasta Floridei si Bermude. La doar doi ani dupa aparitia articolului, revista Fate publica la randul sau un articol scris de George X. Sand cu privire la o serie de disparitii maritime ce nu au lasat nici o urma in triunghiul de apa dintre Florida, Bermude si Puerto Rico.

Cel care a semnalat pentru prima data existenta unor fenomene neobisnuite in regiune a fost chiar Cristofor Columb. El a notat in jurnalul personal ca in timpul expeditiei din anul 1492 busola a luat-o razna si el si membrii echipajului au vazut lumini ciudate pe cer, “o flacara orbitoare” care s-a prabusit in ocean. Aceste fenomene au fost ulterior explicate pe baza informatiilor din jurnal: focul ciudat ar fi fost un meteorit iar enigma inexactitatii busolei constand de fapt in discrepanta dintre nordul geografic si nordul magnetic. Busola nu indica nordul adevarat ci pe cel magnetic, aflat la multi kilometri de cel real, iar indicatiile busolei se schimba in timpul calatoriei., lucruri pe care Columb nu le stia pe atunci. Se poate raspunde insa pe buna dreptate ca nu era pentru prima data cand Columb folosea o busola, chiar si necunoscand diferenta dintre nordul magnetic si cel real, insa era pentru prima data cand il surprindeau indicatiile ei.

Una dintre cele mai faimoase povesti din triunghiul Bermudelor este disparitia misterioasa a zborului 19. Pe 5 decembrie 1945, 5 bombardiere Avanger au parasit aeroportul naval de la Fort Lauderdale. Bomabardierele Avenger aveau la bord 14 oameni din care 13 erau in ultimul stagiu de pregatire al antrenamentului alaturi de Locotenentul Charles Taylor ce cunostea foarte bine Florida dar nu zburase de foarte multe ori deasupra inspre Bahamas, care era chiar destinatia zborului 19. Cei cinci piloti fusesera transferati de curand de la statia navala din Miami Misiunea lor era de antrenament la 56 de mile departare. Odata indeplinita misiunea, bombardierele trebuiau sa mearga inspre est pentru inca 67 de mile si apoi catre nord 73 de mile, urmarind sa se intoarca acasa prin sud vest. In alte cuvinte acestia zburau in forma de triungi exact in zona ce avea sa se numeasca mai taziu triunghiul Bermudelor. La ora 3:50 pm in acea dupamiaza unul dintre piloti si instructorul sau de zbor, locotenentul Robert Cox se pregateau sa aterizeze in aeroportul de la Fort Lauderdale. In acel moment au auzit o transmisiune radio adresata unei persoane pe nume Powers, care a raspuns ca nu stia unde se afla si ca probabil se pierduse dupa ultima tura. Putin mai tarziu locotenentul Cox a reusit sa stabileasca legatura cu alt pilot dintre cei pierduti. Vorbind cu locotenentul Taylor acesta a aflat ca busolele nu mai functionau si ca pilotul era sigur ca se aflau desupra cheiurilor Floridei si nu stia cum sa ajunga la Fort Lauderdale. In acel moment Cox l-a indemnat sa zboare catre nord inspre Miami dar Taylor se inselase pentru ca de fapt era deasupra insulelor Bahamas si urmandu-i sfatul lui Cox si zburand catre nord nu facea decat sa se indeparteze de tarm inspre mare. Eforturile depuse de Cox si alti specialisti de a descoperi locatia in care se afla zborul 19 au fost zadarnicite de mijloacele de comunicatie slabe. Cateva ore mai tarziu Turnul de control si-a dat seama ca escadrila era complet pierduta iar interferentele radio si semnalul devenind tot mai slab la rasaritul soarelui a facut posibila pierderea completa a comunicatiei cu zborul 19, nu inainte ca Lct Taylor sa apuce sa transmita ca zboara spre nord est si vor incerca sa se intoarca spre nord. . Ultima replica a locotenentului Taylor a fost un indemn adresat celor ce il insoteau in care le spunea ca atunci cand vor ramane fara combustibil sa se adune pentru a ateriza cu totii. Soarele apunea deasupra Fort Lauderdale la ora 5 29 pm. La ora 6 fix, pentru o clipa doar, comunicarea a devenit mai buna, insa din nefericire statiile comerciale cubaneze au bruiat mesajul celor de la Fort Lauderdale pentru zborul 19. Primul zbor de salvare a fost ordonat la ora 6:20. Era vorba de o nava zburatoare Dumbo ce a pierdut contactul cu tarmul facandu-i pe cei ce asteptau la sol sa creada ca si ea era pierduta. De fapt problema se datora unei antene inghetate care a refuzat sa mai functioneze. Intr-o ora de la incetarea semnalului mai multe nave au fost trimise in cautare celor pierduti. Cel de-al saselea avion trimis in cautarea lor avea sa dispara si el in acelasi mod.

O alta disparitie a fost a navei USS Cyclops in 1918, pe drumul de la Bahia, Salvador la Baltimore, Maryland. Nu au fost gasite nici pana in ziua de azi ramasitele imensei nave.O alta nava a disparut complet cu un echipaj de 63 de marinari in 1963, un transportor de sulf, gasindu-se cateva ramasite plutind pe ocean doar.

Surse: wikipedia

Zei Egipteni

Ra si Aton, puterea soarelui, AmonRa

La inceputul dinastiei a II-a, Ra a fost adorat ca zeul soare. Aton inseamna "discul solar". Akhenaton a vrut ca acesta sa fie unicul zeu caruia sa i se oficieze un cult. In fiecare noapte Ra facea o calatorie nocturna a Soarelui, traversand 12 porti. Cele doisprezece porti erau asimilate cu cele 12 ore din noapte. Cand Ra trecea de a doisprezecea poarta, soarele rasarea din nou pe cer. Apofis era sarpele gigantic trimis de Seth, zeul distrugerii, ca sa-l impiedece pe Ra sa treaca de a doisprezecea poarta. “Ra” este zeul soarelui in mitologia egipteana, dar este cunoscut sub aceeasi denumire si in Peru, Insula Pastelui si Polinezia. Zeul Amon era confundat cu zeul Ra, care reprezenta suprematia. Ra este personificarea Soarelui, el fiind venerat inca din cele mai stravechi epoci. Unele legende afirma ca el ar fi fiul lui Nut (Cerul) si al lui Geb (Pamantul), nascandu-se in fiecare dimineata din pantecele mamei sale si coborand la apus pe taramul mortilor, al tatalui sau. Alte legende afirma ca el ar fi copilul lui Nun, iar vestitele piramide ale Egiptului ar simboliza colina primordiala pe care ar fi aparut Ra. Animalul sau sacru este phoenixul care este nemuritor si care renaste din propria cenusa.

Cu timpul, Ra a devenit Amon-Ra, zeul invierii celor alesi. Va ramane intotdeauna unul dintre principalii zei ai panteonului oficial, niciodata detronat, dar confundat insa cu alti zei. Sanctuarul sau de la Karnak este infrumusetat, iar bogatiile care-i apartin sunt tot mai numeroase. Lui i se cuvine cea mai mare parte a prazilor de razboi. Cultul zeului-berbec se raspandeste si in afara Egiptului, fiind intalnit la Meroe- in Sudan, dar si in Grecia: oracolul din Siwa consultat de Alexandru cel Mare, pare a fi fost o filiala a celui de la Teba, capitala egipteana. Cand Egiptul isi schimba capitala, faima si adorarea zeului scade in favoarea lui Osiris.
Amon-Ra este singurul zeu egiptean care avea asa-numitele „adoratoare divine”. Acestea erau sotiile lui de pe pamant a caror menire era aceea de a asigura armonia creatiei divine, de a mentine echilibrul si serenitatea marelui zeu. Aceste neveste erau obligate la o viata casta, ele fiind inlocuite cu alte neveste foarte tinere, alese din randul printeselor. Acestea au ajuns sa se bucure chiar de prerogative regale si sa il inlocuiasca pe marele preot al lui Amon.

Osiris, judecatorul mortilor
Osiris a fost declarat zeu al imperiului mortilor. Cultul sau a fost raspandit in Noul Regat,perioada in care a devenit divinitatea principala a panteonului. Deoarece se crede ca Osiris a avut un trecut regal,el este infatisat cu un sceptru legat si cu bici. Sanctuarul sau principal se gasea in Abydos, in Egiptul de Sus. Osiris fiind judecatorul mortilor,conducea judecata sufletului,petrecuta in Sala celor Doua Adevaruri

Maat, ordinea cosmica
Considerata fiica lui Ra, zeul Soare, Maat aparea in spatele tatalui sau in barca ce ii purta in fiecare noapte in lumea de dincolo. Fiind personificarea justitiei si responsabila ordinii din Univers, Maat a fost considerata protectoarea judecatorilor. Pentru a fi in stare sa-si exercite datoria in mod demn judecatorii purtau la gat o amuleta a acestei divinitati.

Ptah, zeul creator
Ptah e zeul care a creat lumea, de acea a fost numit Ptah Ta-Tenen, adica zeul care are legatura cu pamantul. Zeul Ptah era reprezentat ca un om cu aspect de mumie. Ptah era venerat si intr-un templu din partea de vest a Tabei, in apropierea localitatii Deir el-Medina. Si Ptah a fost asociat altor divinitati. Zeul a primit aspect de soim si a inceput sa fie asemanat cu zeul mortilor, Sokar. Asa a fost creat zeul Ptah-Sokar. Incepand cu perioada Noului Regat a fost asemanat cu Osiris si asa a devenit zeul Ptah-Sokar-Osiris. Osiris,judecatorul mortilor

Isis, mama tuturor zeilor
Isis era sora si sotia lui Osiris. Ea era adorata ca divinitate principala. Intr-o localitate din Delta, Behbeit el-Hagar se gasea primul templu dedicat ei. Isis era fica lui Geb si Nut. Incepand cu Noul Regat, Isis aparea reprezentata cu coarne de vaca si disc solar. Lui Isis i se mai spune si "marea vrajitoare ,deoarece acesta putere i-a fost data de Ra, cand i-a spus numele ei secret. Numele egiptean al lui Isis era Aset, care inseamna "tron".

Horus, protectorul faraonului
Horus era copilul lui Isis si al lui Osiris. Recunoscut ca zeu suprem, acesta a fost considerat "Marele Zeu". Pentru egipteni faraonul era Horus, soimul ceresc ai carui ochi reprezentau soarele si luna. Horus era reprezentat cu cap de soim. Egiptenii venerau soimii pentru maiestuozitatea, forta si capacitatea de a zbura la mari inaltimi. Fii lui Horus erau : Amset, Duamutef, Hapi si Gebehsenuf. Acestia protejau vasele canopice. Vasele canopice erau recipientele care contineau organele interne ale mumiilor. Ficatul era depus intr-un vas cu capacul in forma de cap de om, acesta fiind Amset. Un vas in forma de sacal adapostea stomacul, acesta era Duamutef. Capul de babuin era capul in care se pastrau plamanii, acesta era Hapi. Un cas cu cap de soim pastra intestinele, acesta era Gebehsenuf.

Thot, scribul zeilor
Thot era zeul scrieri, al limbii si stapanul cuvintelor divine. In general el era simbolul intelepciunii. Thot era reprezentat sub forma unui babuin sau ibis. Lui Thot i-a fost atribuita ca sora zeita Sesat, "stapana cartilor". Se considera ca Thot, zeul masurii,era legat de pasarea ibis datorita lungilor salturi care masurau patru palme.

Hathor, zeita feminitatii
Hathor era o zeita celesta: numele sau Hwt-Hr inseamna "Casa lui Horus". Conform unui mit, ea s-a nascut in acelasi moment in care Ra a devenit zeul Soare. Hathor era reprezentata sezand langa Ra in barca solara. Ea era si protectoarea dragostei, a muzicii si a dansului, fiind venerata de artisti. Templele dedicate lui Hathor prezinta o particularitate: capitelurile cu capul zeitei cu urechi de vaca, animalul sau sacru. Sunt deci considerate "capiteluri hathorice”, pe care le gasim in temple ca Deir el-Bahri si Abu Simbel.

Anubis, pazitorul necropolelor
Lumea mortilor, atat de importanta pentru egipteni,se gasea sub protectia lui Anubis. Acesta era reprezentat sub forma unui om cu cap de sacal, acesta fiind animalul lui sacru. Ca protector al necropolelor, zeul aparea si pe sigiliile care inchideau portile mormantului. Tot legat de taramul mortilor e si rolul lui Anubis din timpul cantaririi sufletului.

Sobek, zeul crocodil

Crocodilii sunt importanţi pentru egipteni. Încă din timpurile străvechi le-a fost asociat acestor animale zeul Sobek. El este înfăţişat cu corp de om, cap de crocodil şi coroană cu coarne răsucite, pene şi uraeus. Conform unor legende, era creatorul lumii, ieşit din apele haosului sau Nun. Fiind crocodil el era un zeu pozitiv dar si negativ. În textele sarcofagelor crocodilul apare ca demon a lumii de apoi, care trebuia distrus.

Bastet, zeiţa pisica

Bastet era protectoarea familiei. Ea era considerată şi zeiţa a lunii. În templul lui Bastet erau crescute pisici, sacrificate şi apoi mumificate.

Sakhmet, zeiţa leoaica

Sakhmet era reprezentată cu un disc solar şi un uraeus, în forma unei leoaice sau unei femei cu cap de leoaică. Era supranumită şi „cea puternică” dar în realitate acest atribut îi revenea lui Hathor care, conform legendei când oamenii conspirau împotriva lui Ra se transforma în Sakhmet, pentru ai distruge. Sakhmet simboliza flăcările solare. Funcţia ei era de a distruge duşmanii zeului Ra.

Seth, dezordinea

Seth era zeul negativ al Egiptului. După o legenda se spune ca Seth a fost aruncat în adâncurile lumii de dincolo de către Horus când Seth a pierdut o bătălie. De aceea în fiecare noapte îl trimite pe Apofis să-l împiedice pe Ra să termine călătoria nocturnă a Soarelui. Pentru că dacă soarele nu străluceşte pe cer, Seth poate ieşi la suprafaţa.

Surse: wikipedia

Tutankhamon

Cea mai cumplita pedeapsa se va abate asupra celor ce deranjeaza somnul faraonilor

Lordul Carnarvon, un impatimit al comorilor egiptene si sponsorul expeditiei care a dus la descoperirea singurului mormant intact al unui faraon “ de catre Howard Carter, la sfarsitul anului 1922, auzise de blestemul faraonilor, inscriptionat in multe morminte.
Dupa unii istorici, acest tip de mesaj a fost introdus mult mai tarziu de preotii care voiau sa protejeze mormintele de jefuitori. "Moda" jefuirii mormintelor din "Valea Regilor" data inca dinainte de moartea lui Tutankamon. Pedeapsa capitala pentru recidivisti era tragerea in teapa! In mormantul lui Tutankamon “ care fusese gasit intact - nu exista decat o inscriptie pe statueta zeului Anubis: "Eu sunt cel care ii apara pe decedati!".

Tutankhamon, mai corect Tut-ankh-Amon, sau pe numele lui adevarat Tutankhaton Tut-ankh-Aton n.1341- 1324 ) a fost un faraon din dinastia a 18-a, conducătorul Egiptului intre anii 1333 -1324 I.H, urcand pe tron la 9 ani. El este fiul faraonului Amenhotep IV (Akhenaton) si al reginei Kiya, facand parte din Noul Regat, dinastia a 17-a, numita si Epoca de aur a faraonilor.

Tanarul faraon s-a nascut in anul 1341 i.Hr. in orasul Aketaton ("Orizontul lui Aton"). La 7 ani a luat-o de sotie pe frumoasa Ankesenamon ("Ea trăieşte pentru Amon"), sora sa vitrega, iar, doi ani mai tarziu, fratele sau mai mare, Smenkhkare, moare, tronul revenindu-i lui.

Numele oficial Tut-ankh-Amon ("Amon este cu desavarsire viu") era Nebkheperure ("Ra este stăpânul formelor"), numele Tutankhamon fiind unul foarte personal si mai putin important.

Tutankhamon a murit la varsta de 18 ani. Se presupune ca ar fi fost ucis printr-o lovitură la cap. Suspectul principal ar fi fost AY succesorul său, al carui motiv consta in preluarea tronului. O radiografie indica un cheag de sange in craniul sau.

In anul 1925 mumia lui Tutankhamon a fost deschisă si analizata de catre echipa lui Howard Carter. Mumia a fost supusa razelor X, iar in anul 2005 , mumia a fost testata cu scanerul. Radiografiile indica mai multe fracturi, dar se presupune ca acestea au fost produse de catre echipa lui Carter. Radiografiile arata că Tutankhamon era sanatos si nu avea nicio urma de infectie, ceea ce indica faptul că el nu a murit din cauze naturale. O radiografie a capului sau prezintă un cheag de sange in zona cefei, ceea ce ar dovedi presupusa lovitura la cap.

O alta ipoteza ar fi ca faraonul egiptean Tutankamon a murit de malarie, avea un picior stramb si ii lipseau cateva degete de la picioare, din cauza unor boli congenitale, arata unele studii realizate cu ajutorul unor tehnologii de ultima generatie.
Cercetatori din Egipt, Italia si Germania au folosit teste ADN si tomografii computerizate pentru a incerca sa descopere eventualele boli de care suferea Tutankamon, precum si legaturile de rudenie dintre acesta si alti faraoni ai "dinastiei de aur"..
Oamenii de stiinta au descoperit ca tanarul faraon egiptean era infectat cu parazitul plasmodium falciparum, responsabil pentru o forma mortala de malarie.
De asemenea, Tutankamon suferea si de alte maladii, majoritatea genetice, printre care se numara o boala a oaselor si o deformare a labei piciorului stang, numita talipes equinovarus (piciorul equin). Mai mult, faraonului ii lipseau cateva degete si de la piciorul drept, tot din cauza unei boli congenitale.
Cu alte cuvinte, cel mai cunoscut faraon al Egiptului antic a fost "un rege tanar si fragil care avea nevoie de carje pentru a se deplasa, din cauza bolii sale osoase, a oligodactiliei de la piciorul drept si a deformarii labei piciorului stang", se arata in studiul ce da peste cap imaginea idealizata a conducatorului egiptean.

Moartea il va secera cu a ei coasa pe cel ce va tulbura linistea faraonului."Aceasta inscriptie din interiorul mormantului lui Tutankhamon capata un straniu ecou atunci cand a devenit cunoscuta soarta celor care au profanat acest sacru mormant.
La inceputul secolului XX egitologii au crezut ca Valea Regilor si-a dezvaluit toate secretele.Treizeci de cosciuge si douazeci si patru de mumii din trei dinastii diferite au fost scoase la iveala.Cele mai cunoscute au fost cele ale lui Ramses II si a lui Amenofis I.In data de 25 noiembrie 1922 Carter si Carnavon au coborat impreuna scara cu 16 trepte si au ajuns pana la a doua poarta.Dupa "inaugurarea oficiala" care a avut loc la 18 februarie 1923 lordul Carnavon a devenit ingrijorat de o intepatura de insecta care, incepea sa se inflameze din ce in ce mai tare.Devenind constient de ceea ce urma sa se intample el a spus "Am auzit chemarea, sunt gata",iar in 5 aprilie 1923 el a decedat. Astfel s-a nascut legenda blestemului tanarului faraon. Si seria de morti care a urmat a contribuit la intretinerea mitului blestemului.Cel mai mic dinte fratii lui Carnavon a murit dupa 6 luni. Infirmiera care l-a ingrijit pe lord la hotel a murit si ea imediat dupa el.Secretarul lui Carter a murit de tuberculoza,iar tatal arheologuluii s-a sinucis trei luni mai tarziu.Savantul britanic Archibald Douglas Reed a decedat la putin timp dupa ce a radiografiat mumia lui Tutankhamon.
Cauza cea mai credibila in toate aceste cazuri este praful din interiorul mormantului.Acest praf poate sa fie foarte daunator persoanelor care sufera de boli ale aparatului respirator,asa cum era Carnavon.Blestemul lui Tutankhamon i-a facut pe multi sa tremure si sa viseze.Insa in realitatea zilelor noastre toate acestea par simple coincidente.

Figura lui Tutankamon a fost reconstituita din silicon de catre o echipa de specialisti egipteni, francezi si americani . Specialistii care au lucrat la acest proiect sunt de acord in ceea ce priveste forma fetei si trasaturile faraonului, dar nu si in ceea ce priveste forma urechilor si a nasului, a aratat Zahi Hawass, presedintele Consiliului, intr-un comunicat.
Expertii au scanat mumia faraonului, conservata inca in mormintul din Valea Regilor. Cu aceasta ocazie, o echipa de radiologi a realizat prima imagine digitala de sinteza a fetei tinarului rege. Trasaturile lui Tutankamon au fost reconstituite cu precizie, pornind de la 17.000 de clisee, luate cu ajutorul unui computer tomograf. Chipul astfel reconstituit seamana foarte bine cu portrete antice ale faraonului, precum si masca de aur descoperita in mormintul sau.

Mormintele faraonilor din Egipt, situate in Valea Regilor, ar putea disparea in 150-500 de ani daca vor ramane deschise pentru public, din cauza umezelii cauzate de respiratia vizitatorilor, avertizeaza seful autoritatii care se ocupa de antichitatile egiptene.
Zahi Hawass a explicat ca umiditatea si mucegaiul ataca peretii mormintelor regale din marea necropola care se intinde de la fluviul Nil pana la orasul Louxor si care este zilnic luata cu asalt de mii de turisti.

Potrivit acestuia, aerisirea slaba si respiratia turistilor cauzeaza deteriorari ale decoratiilor gravate si pictate pe morminte.
"Mormintele, atat cele din Valea Regilor, cat si cele din Valea Reginelor, care sunt deschise vizitatorilor, stau sub amenintarea unor daune severe, atat asupra culorilor, dar si asupra gravurilor. Nivelurile de umiditate si de mucegai sunt in crestere din cauza respiratiei vizitatorilor, ceea ce inseamna ca aceste morminte ar putea disparea in 150-500 de ani", a declarat Hawass.

Surse: wikipedia, google,artefacte.scienceline.ro,scienceline.ro,misterele istoriei

Da Vinci si Templierii

Leonardo s-a nascut la 15 aprilie 1452, nu departe de Florenta, in mica localitate Anchiano fiind copilul nelegitim al tarancei Catarina si al lui Pietro, fiul notarului din oraselul Vinci.

Artist, om de stiinta , inventator si filozof, Leonardo incarneaza spiritul universalist al Renasterii si ramane unul dintre oamenii cei mai importanti din acea epoca.

Debutul lui ca pictor avea sa fie la 14 ani, cand tatal sau il pune sa picteze un scut pentru a-l vinde la Florenta. Leonardo insa a pictat un dragon puternic, ce parea a iesi din desen. Tatal sau, amutit in fata picturii baiatului i-a dat sateanului alt scut, iar lucrarea fiului sau i-a aratat-o lui Andrea del Verrocchio, proprietarul unui atelier renumit, ce a dorit sa il cunoasca imediat pe baiat.

In perioada 1495-1498 realizeaza o mare compozitie murala Cina cea de taina. Aceasta a fost realizata in fosta sala de mese a manastirii dominicane "Santa Maria delle Grazie" din Milano, atingand culmea maiestriei sale artistice. Spre deosebire de alti pictori care, în redarea acestui subiect, infatisau clipa in care Iisus anunta că va muri in curand, Leonardo reprezinta desfăsurarea dramatica ce urmează rostirii cuvintelor "Unul dintre voi ma va vinde", moment in care Apostolii, ce si-au revenit din surpriza primei clipe, isi exprima in mod diferit revolta lor sufleteasca, iar Iuda cuprins de panica schiteaza un gest de aparare.

Din anul 1499, Leonardo isi incepe seria peregrinărilor in diverse orase din Italia. Trece prin Mantova cateva luni, apoi se intoarce in 1501 la Florenta, unde expune cartonul viitoarei compozitii "Sfanta Ana, Madonna, Pruncul si San Giovannino"

In martie 1503 Leonardo a inceput să lucreze celebrul portret cunoscut sub numele de Mona Lisa.( Gioconda) Leonardo era foarte atasat de acest tablou, purtandu-l mereu cu sine. Pictorul si istoricul de arta Lomozzo scrie ca "Leonardo nu l-a terminat pentru că nu stia niciodata dacă nu mai avea ceva de spus... mereu se intorcea sa lucreze la el, niciodata nu i se părea ca l-a terminat".

S-au scris volume intregi despre Leonardo, pionier in astronomia modernă, geometrie si mecanica. Construirea geometrică a diferitelor forme ornamentale il atragea mai mult decat rezolvarea empirică a problemei. Aici intervenea impulsul de constructor de instrumente: elabora tot felul de unelte, in special compasuri bazate pe folosirea paralelogramului articulat, compasuri parabolice, eliptice, proportionale. Leonardo a initiat metoda dubla in cinematica observand ca miscarea hipociclioda , un punct de pe arcul mobil ar descrie o elipsa. Aceasta este metoda pe care se bazeaza strungul eliptic, al carui desen se gaseste in manuscrisele lui Leonardo.

Pământul este un astru asemanator Lunii...el nu este situat in mijlocul cercului pe care îl descrie Soarele, niciiîn mijlocul lumii. Cuiva care s-ar afla in Luna, Pămantul nostru i-ar aparea ca indeplineste acelasi rol casşi Luna pentru noi". (Jurnalul lui Leonardo ). Oricare din aceste afirmatii ar fi fost suficienta pentru a-l duce pe rugul inchiziţiei, asa cum s-a intamplat si cu Giordano Bruno.

Cartea Codul lui Da Vinci aparuta in anul 2004 este scrisa sub forma de roman, cu multe dialoguri. Debuteaza cu multe precizari despre două asociatii secrete: Le Prieuré de Sion (Stăreţia Sionului) si Opus Dei, o congregatie catolica de o pietate ferventa, recunoscuta de Vatican in pofida unor controverse pe care le-a iscat cu privire la unele tehnici de coercitie si spalare a creierelor.

Se vorbeste despre moartea ultimului mare maestru Jaques Saunière, care facea parte dintr-o confrerie secreta - Staretia Sionului - fondata in 1099, in timpul cruciadelor, de un duce francez, Godefroi de Bouillon si care va deveni cunoscuta in istorie sub numele de Ordinul Cavalerilor Saraci ai lui Hristos si ai Templului lui Solomon, sau, mai pe scurt, Cavalerii Templieri.(Recunoscuti oficial de biserica in 1129, Ordinul a crescut repede ca numar de membri si putere. Cavalerii templieri puteau fi recunoscuti dupa hainele albe cu o cruce rosie distinctiva, si erau printre cei mai bine echipati, antrenati si disciplinati razboinici din perioada cruciadelor. Membrii Ordinului care nu erau razboinici au creat o puternica infrastructura economica in intreaga crestinatate , introducand pentru prima oara proceduri financiare care au reprezentat inceputul sistemului bancar si au construit numeroase fortificatii in Europa si in Tara Sfanta. uccesul templierilor era strans legat de succesul cruciadelor. Cand Tara Sfantă a fost pierduta, iar templierii au suferit infrangeri zdrobitoare, sprijinul pentru existenta ordinului s-a stins. Zvonurile despre ceremoniile initiatice secrete ale lor au creat neincredere, iar regele Filip al IV al Frantei , puternic indatorat ordinului, a inceput sa faca presiuni puternice asupra papei Clement al IV-lea . In 1307 regele Filip a arestat majoritatea membrilor Ordinului, inclusiv pe marele maestru jauques de Molay si după ce le-a obtinut marturisirile prin tortura i-a ars pe rug. si astfel papa Clement, sub presiune din partea regelui Filip, a dizolvat cu forta intregul ordin.)

In carte se spune că Da Vinci a fost un mare maestru al Stăretiei Sionului, iar Mona Lisa nu ar fi de fapt o femeie, ci un barbat, o anagrama intre numele zeitatilor Amon si Isis, ba chiar Mona Lisa ar fi Da Vinci insusi.

Secretul suprem insa este de fapt misterul Graal, adică codul lui Da Vinci.

surse: Wikipedia

Misterele Atlantidei

In afara continentelor cunoscute astazi, in istoria antica mai sunt mentionate si alte continente, cum ar fi:
- Hyperboreea, leaganul civilizatiei, al celei de-a doua rase umane, situata intre Europa (pana la granita cu Dacia) si Africa;
- Lemuria, leaganul celei de-a treia rase umane, situata intre Africa si Australia;
- Mu (azi, Oceanul Pacific);
- Atlantida, leaganul celei de-a patra rase umane (azi, Oceanul Atlantic).

Dintre toate, Atlantida este cel mai cunoscut continent. Exista o descriere a ei lasata noua de Platon: continent vast, loc paradisiac, de eruditie, de scolarizare a terrienilor obtinuti prin inginerie genetica dintre hominizi de Neanderthal si stramosi veniti din galaxie.

In relatarile lui Platon, Atlantida era o putere navala, cu baza pe o insula sau continent aflata dincolo de coloanele lui Hercule, stramtoarea Gibraltar care a cucerit regiuni intinse din Europa de vest si Africa, cu 900 de ani inainte Solon disparand ( apox 9500 Ih)

Primele referinţe cunoscute la Atlantida se află în dialogurile lui Platon Timaios şi Critias, scrise în 360 i.Hr. Un participant la dialog, Critias, discipolul lui Socrate, este cel care povesteste legenda Atlantidei.In Timaios, Critias, relatează ceea ce un preot egiptean i-ar fi spus lui Solon intr-o calatorie a acestuia in Egipt. După spusele sale, egiptenii au cunostinte istorice ce se intind cu mult inapoi in timp, ei stiind fapte din istoria Atenei necunoscute insasi atenienilor.

Mai departe, el afirma ca Atena a reusit sa invinga o armata invadatoare numeroasa, venita de pe o insula aflata in Oceanul Atlantic , ce era mai mare ca Asia spunea el Libia la un loc. La scurt timp după victorie, in urma unor catastrofe naturale, intraga armata ateniană a fost distrusa, iar insula Atlantida s-a scufundat în ocean.

O poveste asemanatoare era cunoscuta si in Egipt, cu 4000 de ani in urma. Intr-un papirus se povesteste de intamplarile unui calator naufragiat egiptean, care calatorea spre minele faraonului. Se spune ca el a fost aruncat de valuri pe tarmul unei insule necunoscute si a fost luat de un dragon in salasul lui, fara insa a-i face vreun rau. Dragonul i-a povestit ca insula era candva locuita de 75 de dragoni fericiti, fiind un taram al dorintelor implinite si al bogatiei. Dar in prezent nu mai traia decat el, restul fusesera arsi de o stea cazatoare. Dragonul, dupa ce l-a asigurat ca va fi salvat de o corabie egipteana, a adaugat ca niciodata nu va mai revedea aceasta insula caci ea va fi inghitita de ape.

O alta poveste spune ca Atlantida s-a format ca civilizatie cu peste 22.000 de ani in urma.

A fost o civilizatie foarte bogata, alcatuita din oameni care aveau puteri magice.
Atlantida era condusa de un imparat. Acesta isi forma un consiliu alcatuit din fostii dregatori din provincii, pe care ii alegea cu multa atentie.

In provincii, erau numiti guvernatori de catre imparat, alesi sa conduca treburile statului.
In Atlantida existau 2 scoli superioare, Scoala se Fizica si Scoala de Metafizica, care aveau o foarte mare libertate si care au determinat evolutia in timp a statului. Fiecare din aceste scoli avea metodele ei secrete de a produce bani de aur cu care platea

Statul pentru a obtine privilegii si legi favorabile. Scoala de Fizica facea extractii de aur din minereuri si din apa marii. Scoala de Metafizica a avut propriile metode de a obtine aur prin metode magice pierdute, visate de oamenii timpurilor noastre, dar niciodata nu au fost descoperite cu adevarat de atunci. In plus, Scoala de Metafizica se ocupa cu magia, cu influentarea deciziilor atat ale conducatorilor cat si ale condusilor, precum si cu vindecarea bolilor.

Scoala de Fizica se ocupa cu vindecarea ranilor din accidente si razboaie.
Se spune ca atlantii au realizat contactul cu cateva civilizatii extraterestre, pe care le cautau pentru magie, atat cea de vindecare, cat si cea de influentare a hotararilor conducatorilor.

Atlantii aveau cunostinte profunde in domeniul ezoteric:
- foloseau cristalele pentru intinerire si chiar pentru prelun­girea vietii cu cateva sute de ani;
- masinile erau puse in miscare cu puterea mintii sau cu electricitate produsa de cristale prin transformarea luminii;
- cu ajutorul cristalelor captau energia pamantului;
- folosind gandirea controlata, mareau dimensiunile crista­lelor si le dadeau forme exacte; aceste cristale uriase erau folosite pentru deplasari cu nave aeriene, maritime si submarine sau in constructii (pentru ridicarea unor pietre de zeci de tone, fara a fi atinse), si toate acestea, doar valorificand energia cristalului;
- aveau faruri tot cu cristale;
- templele erau construite pentru vindecari; aici, lumina, sune­tul, culoarea, magnetismul si gandul erau canalizate prin cristale; ei preferau chirurgia eterica celei fizice.

Se crede despre Atlantida ca a reprezentat leaganul civilizatiei pamantene. Sustinatorii sunt de parere ca locuitorii acesteia au performat acte de misionarism, impartasind si altor popoare cunostintele lor legate de metalurgie, astronomie, medicina si navigatie. Se crede ca acestia, i-au invatat pe egipteni si pe mayasi cum sa isi construiasca piramidele, iar pe greci, arta sculpturii si a construirii templelor. Mai mult decat atat, multi le atribuie cinstea de a inventa scrisul si cititul si de a fi pus bazele matematicilor, agriculturii, arhitecturii si a altor concepte nobile legate de civilizatia umana. De altfel, se pare ca acestia au fost primii care au simtit forta Cosmosului, iar daca ar fi stiut cum sa controleze aceasta forta, atunci umanitatea nu ar mai fi cunoscut limite.

Platon localizeaza insula in fata Pilonilor lui Hercule, identificati in stramtoarea Gibraltar. Indelungile cercetari, chiar si lucrari literare cu pretentii isorice, au localizat insula in aproape toata lumea: din zona Americilor, mijlocul Oceanului Atlantic, Caraibe, Gibraltar, Antarctica, Irlanda, Marea Marmara, Santorini sau in largul insulei Cipru. Descoperirea in anul 1969 a unor vestigii subacvatice, in apropierea insulei Bimini, in Bahamas, i-a facut pe arheologi sa creada ca sunt mai aproape de implinirea visului lor. Pentru multa vreme, s-a crezut ca aceste ziduri reprezentau drumul catre adevarata insula Atlantida. Desi cercetarile la fata locului au fost amanuntite, arheologii nu au putut gasi nimic concludent care sa ajute la identificarea insulei. Chiar si descoperirile ocazionale ale unor triburi izolate, ii faceau pe unii cercetatorii sa creada ca stau fata in fata cu urmasii atlantilor.
Ultima redescoperire a Atlantidei a avut loc in noiembrie 2004, cand cercetatorul american Robert Sarmast anunta ca ar fi identificat locatia vechiului regat pe fundul Marii Mediterane, intre Cipru si Siria. Echipa sa a detectat pe fundul marii, cu ajutorul sonarelor, structuri care seamana cu niste case si doua ziduri care se intind pe mai bine 2 kilometri. Harta descoperirii seamana, cum altfel, cu descrierea facuta de Platon. „Pana si dimensiunile se potrivesc perfect. Asa ca, daca toate aceste lucruri sunt doar coincidente, pot spune ca avem de-a face cu cea mai mare coincidenta din lume“, sustine acesta.

surse: wikipedia,esoteris,google

Alchimia

Alchimia este o forma de cunoastere protostiintifica dar si o arta oculta specifica etapelor din vechime ale istoriei cunoasterii umane care avea trei obiective principale: transmutatia metalelor in aur si argint, crearea unui homunculus, un om artificial , obtinerea unei substante magice (o licoare sau o pulbere numita piatra filosofala ) care sa permita obtinerea panaceului (potiune care sa vindece toate bolile). Termenul alchimie provine din arabul al-kimiya sau al-khimiya, care e compus din articolul al si cuvantul grec khymeia (χυμεια) care inseamna a topi , a lipi, a impreuna. Alti autori considera si expresia Al Kemi, care inseamna arta egipteana, mai ales că egiptenii isi numeau pămantul Kemi, considerandu-l inzestrat cu puteri magice. Este posibil ca etimologia sa se rezume la termenul chinez kim-iya, care inseamna licoare pentru a face aur!

Oamenii au folosit din cele mai vechi timpuri unele practici in care se petreceau fenomene chimice,fara a intelege reactiile care aveau loc: acrirea laptelui ,fermentatia mustului in vin si apoi a acestuia in otet . Vopselele extrase din unele plante si folosirea lor la colorarea fibrelor lana, bumbac si tabacirea pieilor a fost a doua etapa importanta , alta fiind extragerea metalelor din minereuri .
Aparitia acizilor(acetic, sulfuric ,azotic, clorhidric, si a apei regale) a promis extinderea proceselor chimice spre domenii cu totul noi si extrem de variate . Deasemenea folosirea asa-ziselor laboratoare -extrem de rudimentare - au orientat chimia nu spre calea stiintifica ,ci spre alchimie , daca prin aceasta intelegem in primul rand transmutarea metalelor comune in aur . Astfel unii dintre alchimistii din Africa , Asia si apoi din Europa au devenit robii acestei activitati (cautarea de aur) secole de-a randul , fara a fi putut realiza aur scump din metale ieftine, caci acest lucru nici nu era posibil ,iar pe cale chimica nu este posibil nici astazi.
Un rol deosebit de important in aceasta pentru aur in alchimie l-au avut arabii care , dupa ce au impanzit Egiptul ,Grecia si Bagdadul cu manuscrisele lor vechi , apoi nordul Africii si Spania , au dus cu ei manuscrisele ebraice si grecesti si au inceput traducerea lor in limba latina ,limba curenta atunci in teologie, filozofie, si stiinta .
Acest amalgon de idei si teorii de atunci a dus la contopirea lor raspandindu-se apoi rapid in multe tari si datorita lor, alchimistii au putut convinge pe unii regi si papi ca transmutarea metalelor in aur este posibila , dand astfel un cuvant acestei arte care la inceput se practica in cel mai strict secret ,numai de preotii egipteni.

Alchimia chineza era raportata la taoism. Si alchimistii chinezi au incercat obtinerea pietrei filozofale, a elixirului tineretii. In 142 IH apare Ts`an T`ung Ch`i scrisă de Wei Po-Yang, ca un comentariu la Cartea transformărilor a lui Ching. In primul rand e prezentat sistemul taoist: existenta a cinci elemente de baza: apa, foc, lemn, aer, pamant , existenţa a două contrarii: yin- principiul activ, masculin, întruchipat de soare yang- principiul pasiv, feminin, întruchipat de luna. Bineinteles, nu lipsesc elementele magice, facand greu interpretabila aceasta lucrare.In secolul IV, alchimia chineza l-a avut ca reprezentant pe Ko Hung . Nici acesta nu se abate de la taoism dar in afara domeniului nemuririi se mai ocupa si de medicina.

Vechii indieni aveau o stiinta asemanatoare alchimiei numită rasayana. Si ei la randul lor au incercat sa licoarea pentru nemurire insa aflati ina etapa pre-yogina si pre –tantrica, apelau mai mult la vegetarianism decat la metalurgia anorganicului. Nagarjuna poate fi considerat părintele alchimiei indiene. Este autorul unor texte ca: Kaksaputa Tantra- tratat de magie, Rasendramangalam- despre mercur, Susruta Samhita.

Legile alchimiei : 1. LEGEA MENTALISMULUI, 2. LEGEA CORESPONDENTEI:, 3. LEGEA VIBRATIEI, 4. LEGEA POLARITATII, 5. LEGEA RITMULUI, 6. LEGEA CAUZEI SI A EFECTULUI. 7. LEGEA GENULUI, 8. LEGEA SCHIMBULUI ECHIVALENT

Simbolistica planetelor in alchimie in conformitate cu metalele:
Soare = aur
Luna = argint
Mercur = argint viu
Venus = cupru
Marte = fier
Jupiter = cositor
Saturn = plumb
”Legile lui Hermes” au fost adoptate de alchimisti mistici, ei au crezut ca aceste legi se pot aplica si in alchimie, bazandu-se pe ideologia pe care ei singuri incercau sa si-o "promoveze" printre alti alchimisti.

surse: wikipedia,alchimia

.